Luptă cu viaţa şi nu regreta NIMIC!

Pentru ca azi este ziua lui de nastere si implineste frumoasa varsta de 36 de ani, m-am gandit sa-i fac o mica surpriza asa cat pot eu, pe care sper ca o va considera un fel de mic cadou.

Se numeste Marian si am avut ocazia sa ne cunoastem acum vreo 6 ani daca nu ma inseala memoria. Mergand la bunica la tara, ai mei impreuna cu mamaia mi-au zis “hai sa mergem si pe la Marian putin sa il vizitam pentru ca sigur se va bucura”. Stiind ca mama lui Marian este prietena cu mamaia, am zis ok, hai sa mergem si pe la ei.

Recunosc ca fiind mai micuta, atunci cand l-m cunoscut pe Marian am fost “miscata” pentru ca nu ma asteptam sa cunosc un om cu atata forta si putere avand in vedere boala cu care el se nascuse. Vorbea si vorbeste un pic greoi, dar am reusit sa ne intelegem. M-a mirat inteligenta de care da dovada in fiecare zi inca de la prima intalnire.

Atunci cand l-a nascut mama sa, Marian cantarea doar 900 de grame, iar medicii, in loc sa il puna in incubator, au preferat sa spuna ca e mort si sa il arunce in toaleta. Astfel i-au spus mamei lui ca este de fapt mort, mintind-o. Aceasta femeie minunata care din punctul meu de vedere are toate calitatile, a inceputsa tipe pe holurile spitalului sa i se dea copilul inapoi, spunand ca ea nu pleaca acasa fara copilul ei. Si-a luat copilul si impreuna cu tatal acestuia au pornit in graba spre un alt spital din apropiere, unde au avut norocul sa intalneasca medici competenti care le-au dat o speranta. Tinandu-l in brate, femeia a observat ca fiul ei incepuse sa se miste si ca nu era mort asa cum il declarasera primii medici.

Din acel moment, parintii lui Marian au inceput sa prinda curaj si au trait cu speranta ca fiul lor se va face bine. Mama impreuna cu copilul au ramas in spital pentru 9 luni de zile si abiadupa tot acesttimparian incepuse sa manance putin lapte. Din acel moment doctorul care se ocupase de copil i-a spus mamei ca el a facut tot ceea ce i-a stat in putinta si ca pot merge acasa. Singura solutie ramasesepentru el orele de recuperare si vizitele din ce in ce mai dese la medic, deoarece Marian fusese diagnosticat cu tetrapareza spastica.

1185955_232697706879659_1018887914_n

Asadar pentru parinti incepusera vizitele la medici din ce in ce mai des. 3 luni le petreceau in spital, si o luna acasa. Lupta aceasta cu spitalul a fost data pana la varsta de 6 ani. La o varsta atat de frageda Marian impreuna cu mama lui au primit o alta lovitura, tatal lui stingandu-se din viata la doar 48 de ani.  Din acel moment mama lui Marian a ramas singura si fara sprijin, aceasta fiind nevoita sa munceasca cu ziua pe unde apuca pentru a se putea intretine pe ea si a-i putea plati medicamentele fiului sau.

In anul 2004, familia avea sa mai primeasca inca o lovitura. Marian a trebuit sa se opereze la ochi de dezlipire de retina si apoi de cataracta. Din nefericire doctorul i-a gresit operatia si Marian a avut mai mult de suferit decat de castigat de pe urma acestor operatii. In momentul in care mama lui a aflat asta, femeia a suferit 3 accidente vasculare, ramanand cu semipareza pe partea stanga, suferind totodata si de diabet.

1900114_317632378386191_4456850631472536166_n

Ceea ce este si mai dureros, e faptul ca Marian mai are o sora si un frate (frati buni, de sange) care refuza sa aiba gija de el, nu vorbesc cu el si nu isi doresc sa il vada. Ma mult decat atat, acestia locuiesc in aceeasi curte cu el…”si ma doare sufletul cand o vad pe mama ca se chinuie cu o singura mana sa ma ingrijeasca si sunt si mare, dar mie imi e frica ca intr-o zi raman singur fara mama si atunci va fi si mai greu pentru mine…”

” La un moment dat era in perioada sarbatorilor de iarna si s-a schimbat preotul din comuna si a venit cu botezul. Mama era obisnuita cand venea popa sa il bage prin toata casa, inclusiv la mine sa ma boteze. Deschide popa usa la mine, se uita lung si ii zice lu’ mama ca eu sunt pocit si ca el nu boteaza pociti si a plecat. Apoi eu din acea zi am zis gata cu popa pentru ca datoria preotilor e sa ii mangaie pe cei bonlavi nu sa rada in asemenenea hal de mine, si iti dai seama ce era in inima mea pentru ca daca popa mi-a zis asa, dar lumea ce va zice… . Si intr-o zi eram asa de deprimat incat imi puesem de gand sa imi pun capat zilelor. Tot in aceeasi zi au venit 2 tineri casatoriti sot si sotie, erau frumosi ca doua picaturi de roua si au venit la mine, am facut cunostinta m-au intrebat cum ma numesc, au spus si ei numele lor,  apoi eu vazand respectul lor si iubirea lor fata de mine in comparatie cu popa era diferenta mare si i-am invitat in casa ne-am cunoscut si noi mai bine si apoi m-au intrebat daca vreau sa accept un studiu biblic. Acum problema mea era ca nu stiam sa citesc deloc si le-am zis lor cum studiez daca nu stiu sa citesc? Si ei mi-au zis ca nu-i nimic ei citesc si eu ascult,  pe urma eu am acceptar si in urmatoarea saptamana cand au venit sa incepem studiul m-au gasit ca stiam sa citesc la fel de bine ca ei. Au ramas si ei uimiti de ce vedeau ca pot face; am studiat cu ei Bibllia timp de 6 luni de zile si apoi am devenit un om foarte apreciat de toti fratii de credinta mai putin de rudele mele.”

10550929_348176508665111_2409931733134758743_n

Indiferent de religia pe care Marian a dorit sa o adopte , ar trebui sa luam in considrare ca acesti oameni l-au salvat de la a face o fapta necugetata si i-au redat speranta in suflet. Ce-ar fi oameni buni sa nu ne mai plangem ca nu ne ajung banii, ca nu avem ceea ce ne-am dori, ca desi avem de toate, tot am mai vrea? Ce-ar fi sa punem mai mult pret pe ceea ce avem deja? Sa ne multumim cu faptul ca suntem sanatosi, ca avem cele necesare, ca ne putem deplasa pe picioarele noastre…ar trebui ca in fiecare zi sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate aceste daruri si sa le pretuim mai mult!

Am uitat sa va mai spun ca Marian a invatat singur sa scrie si sa citeasca, si ca da, scrie cu picioarele si poate face multe lucruri, cum ar fi de exemplu sa repare un telefon.

Pentru mine este un prieten adevarat, este o lectie de viata si de fiecare data cand simt ca imi e greu, sau am o zi mai proasta, ma gandesc la el, la cat este el de optimist, la cat curaj are sa mearga mai departe! Si uite asa, usor, usor incep sa imi revin.

Am vrut sa scriu acest articol si pentru a trage un semnal de alarma, pentru a ne trezi la realitate, pentru a ne trezi dintr-un vis si din vise care pentru multi cel mai probabil nu vor deveni realitate niciodata pentru ca sunt ireale.

LA MULTI ANI SANATOSI MARIAN!

SA RAMAI INTOTDEAUNA LA FEL DE OPTIMIST, SA AI TOT TIMPUL CURAJUL SA MERGI MAI DEPARTE SI SA TE BUCURI DE VIATA!

ITI MULTUMESC PENTRU CA AM AVUT OCAZIA SA TE INTALNESC SI SA FIM PRIETENI!

Seara frumoasa tuturor!

Comentarii despre faimoasa nunta

Probabil ca multi se vor intreba de ce am ales sa scriu despre un astfel de subiect, sau din contra vor face comentarii rautacioase, pentru ca vorba aia noi niciodata nu recunoastem ca de fapt ne uitam la unele emisiuni, ca de fapt mai ascultam si manele si ca de fapt ne plac unele petreceri “manelicioase”.

Asa cum probabil v-ati dat seama deja, este vorba despre nunta lui Pepe cu Raluca. Am ales sa fac comentarii pe tema asta, pentru ca: 1. Andra este preferata mea (si Maruta bineinteles desi a inceput sa imi placa ceva mai tarziu). 2. Pentru ca imi place extrem de tare lumea showbiz-ului si anumiti oameni. 3. Pentru ca asa cum toata lumea are o parere pro/contra/retinuta, asa o am si eu pe a mea si doresc sa o exprim. Si unde o pot face cel mai bine, decat aici la mine “acasa”. 4. Pentru ca ador petrecerile, nuntile, botezurile, lautarii.

Recunosc ca principalul motiv pentru care am urmarit nunta celor doi, a fost din “vina” nasei mari, Andra. Da, si asta pentru ca nu imi place sa pierd nici un moment de-al ei, indiferent de natura lui. Bineinteles ca nu imi displace nici Pepe, sau Maruta. La capitolul mireasa nu ma pronunt prea mult tocmai pentru faptul ca nu stiu asa multe despre ea si despre felul ei de a fi.
Ce pot sa spun? O nunta cum probabil si-ar dori sa aiba, sau si-ar fi dorit sa aiba multi dintre noi…mi-a placut foarte tare ca desi se filma tot timpul au stiut sa se distreze si sa fie oameni in adevaratul sens al cuvantului. Si cel mai tare mi-a placut atunci cand le canta Adrian Minune acasa, pe zi…cat de bine se simteau si ce voie buna. Nu fite, nu figuri, nu nimic. Despre Andra ce pot sa mai zic…toata un suflet si o distractie; absolut minunata ca de fiecare data!

Despre cum s-au imbracat nasa si fina…hhhmm…am sa fiu sincera ca de fiecare data si am sa spun ca nu mi-a placut neaparat rochia Andrei, in sensul ca parea un pic mai in varsta decat este; apropos…nu am inteles niciodata de ce atunci cand esti nasa si ai pana in vreo 40 de ani, ar trebui sa porti o rochie lunga? Scrie undeva asta? Ok, e adevarat ca e mai eleganta si asa mai departe, dar rochiile lungi din punctul meu de vedere au intotdeauna tendinta de a imbatrani, si asta mai ales atunci cand sunt negre. Cu toate astea, oricum Andra ramane pentru mine numarul 1. Mireasa a fost ok, draguta rochia de 4100 de euro (asta daca e adevarat ce a scris presa), insa pe bune ca nu mi-a placut deloc coafura. Parca a dezavantajat-o total; as fi vazut-o cu parul lasat pe umeri, niste carlioante ceva, o chestie, habar nu am.

Si totusi, indiferent de cum au fost aranjate personajele principale, sa nu uitam ca este vorba despre o nunta si o mireasa. Pentru mine mireasa este frumoasa oricum ar arata in ziua nuntii pentru ca este mireasa. Nu are cum sa fie altfel si tare ii urasc pe carcotasii care fac comentarii aiurea la adresa acestei nunti si nu numai. Atat i-au mai criticat si atat de urat au mai scris unii despre protagonistii acestei nunti de pur simplu m-am saturat sa le tot citesc rautatile.

Nu inteleg de ce se judeca atat de tare unii oameni intre ei si de ce isi fac atatea reprosuri! Parca zici ca oamenii astia au furat de undeva ca sa faca nunta asta, sau au dat in cap cuiva ca sa ajunga cine sunt astazi. Eu ii apreciez pe oamenii care si-au castigat ceea ce au astazi pe barba lor (vorba lui Moga) si mai ales pe cei care isi recunosc propria valoare. Si ii urasc pe oamenii care sustin sus si tare ca se descurca singuri si ca nu au primit nici un fel de ajutor din partea nimanui, cand de fapt daca nu erau sustinuti, azi erau NIMIC! Oamenii astia s-au ridicat si au inceput de jos si daca au ajuns unde sunt astazi, s-a intamplat doar din “vina” talentului pe care il au!

De Maruta se leaga toata lumea ca face ca drege ca ii “zgarma” pe invitati cu intrebari aiurea, ca-i trage de limba, dar nimeni nu intelege faptul ca de fapt asta ii e meseria si ca aia care sunt in platou vin pe niste bani, nu vin asa sa se afle in treaba. Ar vrea multi sa fie asa de talentati ca  Maruta, din astia de pe la alte televiziuni, dar uite ca nu prea le iese.

Asa ca indiferent ce ar zice una lume, mie mi-au placut tare mult cu totii, iar nunta a fost cu adevarat wow! Recunosc ca i-am urmarit cu emotie si ca am trait sentimentele alaturi de ei!

Somn usor!

Cum te imbraci la job?

Fie ca vrei tu sa-i spui “job” sau serviciu, fie ca iti place ceea ce faci acolo sau nu, e cert ca trebuie sa ai o anumita conduita si un anumit stil de a te comporta sau de a te imbraca. Ok, acum bineinteles ca toate astea difera intr-un fel sau altul de la un job la altul.

In ceea ce ma priveste as putea spune ca oarecum ar trebui sa imi impart garderoba in doua, sau mai bine zis chiar in 3 parti. Pentru ca job-ul meu presupune si ceva munca de teren, iata ca atunci cand am de mers pe teren, sau cand e cald afara, bineinteles ca aleg in acea zi ceva destul de comod mai ales pentru picioarele mele. Cum ar fi niste pantaloni larguti si lejeri, o bluza sau un tricou in care ma simt cel mai bine si clar niste balerin/opincute/sandalute cu talpa plata. In general nu mi-au placut si nu imi plac tocurile…pur si simplu nu ma simt confortabil, nu ma simt in largul meu, parca nu sunt eu. Imi amintesc acum cat mi-a luat sa imi gasesc pantofii cei mai confortabili atunci cand am fost mireasa…si i-am gasit intr-un final! 🙂 Bineinteles ca nu ratez ocaziile speciale doar si doar pentru faptul ca ar trebui sa port incaltaminte cu tocuri; ceva, ceva tot rezist eu si pe ele. Dar sa revenim la oile noastre…

In zilele in care nu am munca de teren, bineinteles ca port haine ceva mai office (sau mai bine zis uneori da, alteori nu prea) pentru ca imi plac cel mai mult si chiar ma simt foarte bine in ele. Asta nu presupune ca neaparat sa port si ceva cu toc :). Imi place foarte mult sa asortez accesoriile si machiajul din acea zi la bluza/rochia/camasa de pe mine.

Si nu in ultimul rand, trebuie sa recunosc ca mai sunt si zile speciale in care ma taie un chef nebun sa ma imbrac si mai elegant! Adica o rochita draguta, o sandaluta cu toc, o palariuta, etc. Apropos…imi plac la nebunie palariile si am deja o mica colectie acasa. Nu ma pot abtine sa nu imi mai cumpar cate una atunci cand ochesc ceva frumos. Recunosc ca zilele astea in care port ceva mai elegant nu sunt neaparat si foarte dese, insa ele exista. 🙂 In ziua respectiva e clar ca nu plec de la birou si nici nu ma prea ridic de pe scaun, decat daca e vorba de ceva urgente. 🙂 Aici mi s-ar potrivi aia cu “baba sufera la frumusete”. 🙂

Ma gandeam de multe ori atunci cand eram mai mica ca mama poate ar fi trebuit sa ma faca baiat in loc de fata. De ce? Uite tocmai pentru ca imi place sa ma imbrac mai mult sport, casual si nu elegant. Si asta pentru ca nu simt ca as fi EU atunci cand port ceva in care oricum nu ma simt bine. Totusi odata cu trecerea anilor, am inteles ca nu e chiar asa de dificil sa te simti bine imbracata elegant. De exemplu, chiar in seara asta mi-am mai comandat o pereche de sandalute de pe net care ce credeti, chiar au putin toc, sau ma rog un fel de platforma. Abia astept sa le primesc si sa ma bucur de ele. 🙂

Cred ca indiferent ce job ai avea, sau indiferent de cum ti-ar placea sa te imbraci, important este sa porti ceva curat, calcat (nu in picioare), si potrivit pentru tine. Un om poate fi elegant si fara a purta camasa sau pantofi cu toc, atata timp cat stie cum sa poarte anumite piese vestimentare care i se potrivesc. Nu cred ca e prea mult pentru tine ca atunci cand iesi din casa sa te aranjezi un pic, sa iti schimbi infatisarea si sa fii omul care se simte cel mai bine in pielea lui.

Acum daca ai un job mega-office, e clar ca daca ti l-ai ales si iti place ceea ce faci, e musai sa te imbraci asa cum se cere indiferent daca iti place sau nu, indiferent daca te simti tu bine sau nu. La mine e cat de cat mai simplu pentru ca nu sunt conditionata sa port doar anumite haine si tocmai de asta incerc sa profit si sa ma simt bine tot timpul combinandu-le. De cele mai multe ori obisnuiesc sa ma gandesc inca de seara cu ce ma voi imbraca maine…mi se pare mult mai simplu pentru ca deja e posibil sa pot dormi dimineata ceva mai mult in plus. 🙂 E clar ca am si zile mai ciudate din astea de-ale Gemenilor in care nu mai tin cont ca mi-am pregatit tinuta cu o seara inainte, si dimineata am chef de cu totul alte haine. Si cred ca nu sunt singura care face asta. 🙂

Oricum ar fi, sincera sa fiu nu ma consider deloc pretentioasa la acest capitol, imi place tot timpul sa fac combinatii, imi place la nebunie sentimentul acela pe care il traiesc atunci cand imi cumpar un lucru nou, sau cand il primesc, im place sa profit de fiecare hainuta din dulap si sa o accesorizez asa cum cred eu de cuviinta ca este mai bine. Mai jos aveti poze cu diverse tinute in care imi place sa ma imbrac, mai sport sau mai elegante…

1040483_678176195532993_868832610_o

1079093_696827843667828_511388303_o

1476013_763631176987494_1306586302_n

1522050_779586102058668_2089831446_n

1549234_837453199605291_684111924_n

1896969_823281777689100_440961721_n

10314544_856347244382553_6168323262072679931_n

10343526_882723405078270_9185284407640299674_n

10374885_880927668591177_1508297861546123180_n

10414924_880962505254360_2557681451927002903_n

10523961_897876490229628_7456481154632249496_n1379525_738325816184697_469278886_n

V-am pupat!

Week-end minunat! 😉

Sentimentul negru care ne urmareste zilnic…

descărcare

“Cand iubirea asteapta ceva de la ceilalti, ea sfarseste inevitabil in frustrare, in neimplinire, in suferinta si nebunie “. (Osho)

Frustarea, caci despre ea este vorba ajunge sa ne dea batai de cap aproape in fiecare zi. Ia zi iti amintesti de ultima zi in care te-ai simtit frustrat? Eu zic ca n-a fost chiar de mult…

Dar sa definim un pic termenul, pentru a putea discuta liber despre aceasta emotie negativa. Ellen J. Langer, profesor de Psihologie la Universitatea Harvard, spunea ca “frustrarea provine din decalajul creat intre asteptarile noastre si rezultatul real al unei actiuni; atunci cand acesta din urma este sub asteptarile noastre, intervine clar aceasta emotie negativa.”

De cate ori nu ai auzit “te simti frustrat/a?” sau “cred ca asta se simte putin frustrata.” Am sa spun ce inseamna a fi frustrat din punctul meu de vedere si cam cum vad eu oamenii purtatori de acest sentiment incarcat de ce nu, de putin ura asupra celor din jur.

De multe ori poate fiind acasa, inconjurat de familie sau de cei dragi, nu ai cum sa dezvolti acest sentiment ciudat, insa hai sa fim seriosi si sa recunoastem ca atunci cand esti in public, chiar si de fata cu cei mai buni prieteni ai tai, frustrarea incepe sa te “bantuie” putin cate putin. De ce spun asta? E foarte simplu…ati observat cum suntem noi oamenii din ziua de azi? De exemplu unul se apuca sa spuna ca nu stiu ce a mai facut el, sau se lauda ca uite pe unde am mai fost eu plecat, sau iti spune ca urmeaza sa-si cumpere o casa sau o masina. Ce faci tu in urmatorul moment? Cel mai probabil incepi sa-i spui prietenului tau “pai stai ma ca si eu imi iau masina” sau “a da? nu ti-am zis ca si eu urmeaza sa plec in concediu in nu stiu ce tara?” Si daca tu cumva chiar nu ai posibilitatea sa faci toate astea, oarecum te simti un pic frustrat si unde mai pui ca pe langa asta apare si o portie mica de invidie din partea ta.

Apropos…eu nu scriu aticolul asta pentru ca ma simt frustrata in vreun fel, da? 🙂

Nu reusesc insa sa-i inteleg pe unii oameni care tot timpul au anumite asteptari din partea lor sau care isi propun lucruri despre care stiu sigur inca dinainte ca nu prea au cum sa le duca la buna indeplinire. Cam asta sustinea si Paulo Coelho despre frustrare “Cei ce promit si nu se tin de cuvant sfarsesc in neputinta si frustrare.” Si cunosc destul de multi oameni care fac asta de obicei…uite exact de aici apare si sentimentul de frustrare, pentru ca tu il vezi pe unul ca face mai mult decat tine si vezi ca tu nu reusesti si pac te pocnesc lucruri total negative. Si lucrurile astea negative pe care tu le simti pentru persoanele din jurul tau, iti spun sigur ca toate se afla de fapt in mintea si in sufletul tau. Si zau ca iti fac sufletul al dracu de negru si te uratesc tot mai mult. Si uneori ajungi chiar sa dai vina pe cei din jurul tau, atunci cand de fapt singurul vinovat esti doar tu.

De ce tot timpul trebuie sa ai impresia ca tu vrei sa ai mai mult decat are altul sau de ce tot timpul trebuie sa te compari cu altul? Uite din cauza  asta ajungi sa fii un “Ion al lui Rebreanu” si sa vezi cu urechi de cal.

Urasc omul care imi spune si se lauda intr-un anumit fel cu ce a mai facut el sau cu ce a mai construit el, sau pe unde mai pleaca el si ce lucruri DOAR MINUNATE face el! Si cand spun asta, pe bune ca nu o spun ca ma simt frustrata, repet asta pentru carcotasi. 🙂 Insa au unii un stil de a se lauda de iti vine sa le dai cu ceva in cap si s-o iei la fuga. Si unde mai pui ca de fapt ceea ce auzi din gura lor e doar in proportie de vreo 40% adevarat. Dar domne trebuie sa iasa el in evidenta cu ceva, trebuie sa fie el mai cocos ca toti si sa iti arate el ca e “the best”. Daca cumva aude despre tine inainte sa te vezi cu el ca tu ai facut ceva minunat sincer si pe bune, pai el deja vine pregatit cu placa de acasa, isi face “speech-ul” dinainte numai asa ca sa aiba cu ce sa te combata. Dar nu l-ai vedea sa se bucure odata pentru tine si sa te sustina, sau sa te aprecieze. Nu prea are cum daca pe primul loc la el este invidia si frustrarea! Uite astia pentru mine sunt niste OAMENI FRUSTRATI! Astia care nu se multumesc cu ceea ce le da Dumnezeu si care au impresia ca totul li se cuvine. Mai au si pretentia sa-i asculti si sa zambesti sincer atunci cand iti spun cate ceva.

Din toata frustrarea asta a ta apar cele mai negre ganduri si sentimente in sufletul tau care in mod sigur nu-ti vor da pace, poate decat atunci cand tu ajungi sa te impaci cu tine insuti/insati, decat atunci cand incepi sa te ierti tu pe tine, atunci cand incepi sa te accepti si sa te iubesti pur si simplu exact asa cum esti TU!

Seara frumoasa in continuare!

😉

“Aşadar, cerinţa mea nu este prea mare…”

Ti se pare cunoscuta o astfel de fraza? Probabil ca da si asta pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa cerem la un moment dat oarecum imposibilul, atata timp cat in mintea noastra avem impresia ca cerem aproape nimic. Un astfel de “nimic” cere si domnisoara din textul de mai jos.

Culmea e ca nu e singura care si-ar dori asta, ba din contra ele au inceput sa apara cu sutele de mii. Unele domnisoare din zilele noastre sunt in stare chiar sa isi vanda si virginitatea, doar doar s-or imbogati peste noapte. Daca cumva apare si vreun copil din actul consumat, hopa mai cade ceva, ori il vinde si pe el, ori are un motiv in plus sa ramana cu “bogatanul”. Pentru ca ce Doamne iarta-ma ne mai mira in ziua de azi?

Se spune ca banii n-aduc fericirea, ci numarul lor. Asa sa fie? Tu ce zici? Vorba celui din text…fetelor,fetelor frumusetea-i trecatoare, iar corpul si carnea de pe voi sunt mai importante de zeci de ori decat o mie de euro, sau mai stiu eu cat. Parerea mea este ca indiferent cat ai alerga dupa un om cu bani si cat de frumoasa ar fi viata ta la inceput, tot nu vei reusi sa ai parte de iubirea adevarata si sa simti o viata intreaga lucrurile frumoase oferite de relatia ta si de omul cu care ai ales sa iti petreci restul vietii. Crezi ca te poti preface la nesfarsit ca iubesti un mos de exemplu? Da, am o problema cu tinerele care ajung sa se casatoreasca cu mosii doar pentru bani. Si cunosc astfel de cazuri destul de bine. Cand privesc o fotografie de la nunta unui astfel de cuplu, pur si simplu mi se face sila la propriu. Pai bine ma tu o domnisoara frumoasa, desteapta, aratoasa sa apari langa un tataie de 70 de ani? Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului! Esti sigura mai fetita ca tu il iubesti pe mosulica asta si ca te bagi in pat langa el din dragoste? Si scuze dar nu vreau sa ma gandesc la ce urmeaza dupa partea cu bagatul in pat ca deja visez urat la noapte.

Si toate astea doar si doar pentru bani, bogatii, masini scumpe si averi. Pai ce-o zice mamicuta ta cand te-oi duce tu frumusel acasa sa i-l prezinti pe gineri-sau? Saraca va suferi un soc probabil…cred ca zice in gandul ei “tata ce bine ca ai mai venit pe la noi!” Bineinteles asta daca nu cumva ea deja il placea oricum dinainte sa il cunoasca, doar pentru ca fii-sa va trai ca o regina.

Mai jos poti citi un text demonstrativ ca sa zic asa…acu’ tipul sustine ca pitipoanca asta nu si-a gasit fraierul, dar eu sunt convinsa ca daca mai asteapta putin, in mod sigur o sa-l gaseasca…

“Voi fi sinceră în legatură cu ceea ce îmi doresc. Anul acesta împlinesc frumoasa vârstă de 25 de ani. Sunt foarte drăguţă, stilată şi am gusturi bune. Îmi doresc să mă căsătoresc cu un bărbat care câştigă cel puţin 500.000 de dolari pe an. S-ar putea spune că sunt lacomă, dar cu un salariu anual de 1.000.000 de dolari se consideră că faci parte din clasa medie în orasul New York. Aşadar, cerinţa mea nu este prea mare. E cineva pe acest forum care are un venit care să se încadreze în parametrii mei? Sunteţi toţi căsătoriţi? Întrebarea mea este: Ce ar trebui să fac pentru a mă căsători cu o persoană bogată, aşa cum sunteţi voi? Dintre cei pe care i-am întâlnit, cel mai bogat avea 250.000 de dolari anual, şi se pare ca asta este limita superioară la care am ajuns. Dacă cineva intenţionează să se mute într-o zonă rezidenţială, cu costuri ridicate, la vest de New York City Garden, nu sunt de ajuns 250.000 de dolari anual. Umilă, pun urmatoarele întrebări: 

1) Pe unde se perindă majoritatea burlacilor bogaţi? (vă rog să lăsaţi o listă cu baruri, restaurante şi săli de sport) 2) Ce grupă de vârstă ar trebui să vizez? 3) De ce multe dintre soţiile celor bogaţi au un aspect mediu? Am întâlnit câteva fete care nu au un aspect ieşit din comun şi nu sunt nişte persoane interesante, dar sunt capabile să se mărite cu oameni bogaţi. 4) Cum decideţi cine să fie soţia şi cine să rămână doar prietenă? (obiectivul meu este să mă căsătoresc).

Dragă Ms. Pretty,

Am citit postarea ta cu mare interes. Cred că există o mulţime de fete care au întrebări similare cu ale tale. Permite-mi, te rog, să analizez situaţia ca un investitor profesionist. Venitul meu anual depăşeşte suma de 500.000 de dolari, aşa cum ceri, să nu se creadă că pierd timpul aici. Din punctul de vedere al unui om de afaceri nu e o decizie bună să se însoare cu tine. Răspunsul este simplu, aşa că dă-mi voie să-ţi explic. Pune detaliile deoparte, ceea ce încerăm să facem este un schimb “frumuseţe” – “bani”: Persoana A oferă frumuseţe şi persoana B plăteşte pentru ea, cinstit. Cu toate acestea, există o problemă gravă aici, frumuseţea ta va dispărea, dar banii mei nu vor pleca fără un motiv întemeiat. De fapt, venitul meu va creşte de la un an la altul, dar tu nu poţi fi mai frumoasă an după an.

Prin urmare, din punct de vedere economic, eu sunt un activ de apreciere, iar tu unul de depreciere. Nu vorbim de o depreciere normală, ci de o depreciere exponentială. Dacă ăsta este singurul tău bun, valoarea ta va scădea extrem de mult după 10 ani.

Folosind termenii de pe Wall Street, fiecare tranzacţionare are o poziţie. Întâlnirea cu tine este de asemenea o “poziţie de tranzacţionare”. Dacă valoarea schimbului scade, vindem şi nu este o idee bună să o păstrăm pe termen lung – lucru valabil şi pentru căsătoria pe care tu o vrei.

Pare dur să zic asta, dar pentru a fi o decizie înţeleaptă, orice activ cu o valoare mare de depreciere va fi vândut sau… “închiriat”. Hilar, nu? Oricine câştigă peste 500.000 de dolari pe an nu este un prost; ne vom întâlni cu tine, dar nu ne vom căsători cu tine. Te sfătuiesc să nu mai cauţi indicii pentru a te căsători cu un tip bogat. Ai putea face tu ceva pentru a câştiga peste 500.000 dolari pe an. Ai mai multe şanse decât să găseşti un prost bogat. Sper că acet raspuns te ajută! “

semnat, J.P. Morgan CEO

Fetelor dragutelor, cautati iubirea adevarata si cautati sa va indragostiti de cel cu care urmeaza sa impartiti patul inca 50 de ani de acum inainte. Banii vin si pleaca si totul se poate narui intr-o secunda. Cam asa este si cu frumusetea asta…nu pleaca ea intr-o secunda, dar sa nu uitam ca nu mai intinerim…

Noapte frumoasa! 😉