Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes!

Nu am spus eu asta, dar Albert Einstein parca pe unii dintre noi ne-a ghicit, asa-i? Poate ca si tu ai simtit nu de putine ori in viata cum e sa fii acel om de valoare…

Dar stai! Sa analizam un pic ceea ce vrea sa spuna Einstein; cum as defini eu valoarea omului? Ea reprezinta modul prin care acesta reuseste sa isi insuseasca anumite atributii, modul prin care el reuseste sa se faca placut de cei ce-l inconjoara, modul in care reuseste sa se faca iubit pentru faptele sale bune vis-a-vis de ceilalti. Valoarea omului nu este ceea ce vrea sa para ci CEEA CE ESTE EL CU ADEVARAT! “Valoarea exprima capabilitatea fiecarui om de a extrage diferite satisfactii din interactiunea cu un obiect, un eveniment sau o alta persoana.” In ceea ce ma priveste, consider ca valoarea unui om se masoara in functie de greutatile pe care acesta le invinge, dupa cum a spus Voltaire.

Despre omul de succes nu cred ca ar fi prea multe de spus; in sensul ca din punctul meu de vedere lumea-i plina de oameni de succes, de acei oameni care vor intotdeauna sa fie ceea ce nu sunt, de acei oameni carora le place doar sa “dea bine” in fata publicului, de acei oameni care fara sa se sacrifice nici un pic, isi doresc sa ajunga insa mult prea departe! Nici nu mai are importanta cum reusesc sa ajunga acolo unde si-au propus, sau cum reusesc sa-si atinga scopul; ei trebuie doar sa fie cumva la inaltime, chiar daca altul ar fi mai demn si mult mai capabil pentru acea pozitie.

Asa cum am spus, in ceea ce ma priveste, consider ca sunt acel om de valoare, si sustin asta pentru ca mi s-a demonstrat din nou exact acum o saptamana. Am inteles ca in viata poti razbate singur, poti face totul prin propriile tale forte, poti avansa pentru ceea ce esti tu si pentru cum reusesti sa fii tu insuti si sa te faci placut fara nici cel mai mic sacrificiu. Intotdeauna mi-a placut sa fiu exact asa cum sunt eu, fara sa joc teatru in fata nimanui, fara sa incerc sa fiu falsa pentru a obtine acel ceva, fara sa ma fastacesc si sa ma “dau pe langa cineva” pentru a-mi vedea scopul atins. Si da, sunt mandra de mine! Sunt mandra pentru ca stiu ca pot invata si mai mult, pentru ca stiu ca pot face multe alte lucruri frumoase si pentru ca sunt exact asa cum sunt eu si nu incerc sa par niciodata altfel.

Astfel, de exact o saptamana mi-am schimbat “job-ul” si asta nu pentru ca as fi insistat eu, nu pentru ca m-as fi asteptat cumva, nu pentru ca as fi stiut ceva! Ci pur si simplu pentru ca mi s-a propus si mi s-a spus ca as fi potrivita si ca in mod sigur m-as descurca si as putea invata si altceva folositor mie. Si pentru ca intotdeauna mi-a placut sa invat lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa socializez si sa nu “fac paianjeni” la creier, categoric am acceptat.

Desi nu stiam mare lucru despre postul pentru care urma sa plec, mi-am zis nu conteaza! Nu am 50 de ani sa-mi fie greu sa pricep! Trebuie sa pot si voi invata si altceva asa cum am mai invatat multe altele pana acum. Daca regret schimbarea? Absolut deloc! Din contra! 🙂

Desi unii au privit schimbarea asta ca pe ceva ciudat si altii poate aveau impresia ca sunt dedicata trup si suflet asistentei sociale, iata ca eu mi-am luat lumea in cap si am trecut la o alta extrema: taxe si impozite. Asta nu inseamna ca ceea ce am facut inainte nu mi-a placut. Oricum sunt genul de persoana care pune suflet in tot ceea ce face si care mai presus de toate este RESPONSABILA pana la Dumnezeu de ceea ce face. Iar eu sunt obisnuita cu mutarile dintr-un loc in altul, caci cine ma cunoaste stie prin cate locuri am umblat si de cate ori m-am tot mutat. Asa ca inca o schimbare in plus (de data asta la capitolul job), poate ca era chiar benefica la momentul acesta.

Omului trebuie sa-i placa ceea ce alege sa faca, trebuie sa devina responsabil pentru ceea ce alege sa faca indiferent prin cate locuri ar umbla sau cate joburi ar schimba. Nu am sa-i pot intelege niciodata pe aceia care tot timpul au impresia ca cineva are ceva cu ei, doar pentru simplul fapt ca pur si simplu nu isi fac treaba la locul de munca. Daca ai ales sa ai un job, ar trebui sa incerci sa mergi de drag la serviciu, sa alegi sa faci totul cu placere; si nu sa-ti fie groaza sa te trezesti dimineata si sa pleci spre locul cu pricina. Daca nu dai randament, cu siguranta nu vei fi privit cu ochi buni. Eu nu ma laud cu mine insami, ci spun doar ca am fost si voi ramane exact asa cum sunt, Aura cea adevarata, chiar daca in ochii altora par un altfel de om.

Si totusi…prin felul meu de a fi, am avut din nou doar de castigat! Si pentru ca sunt asa cum sunt, SUNT MANDRA! 🙂

O saptamana minunata tuturor!

V-am pupat! 🙂

Nimic nu-i atat de usor ca a critica! Nimic nu-ti pica din cer! Nimic nu-ti aduce bucuria decat finalul rabdarii si al sacrificiilor tale!

“Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cand m-am departat,
Multa lume am imblat…”

Tare dragi imi sunt poeziile eminesciene iar versurile acestea mi-au venit in minte gandindu-ma la voi, cei de aici.

Cand omul nu-si gaseste uneori locul sau, cand are momente dese in care simte ca nu stie pe unde “sa se aseze”, cand mintea-i zboara in o mie de locuri, cand are impresia ca uneori e neinteles, prefera cateodata sa se inchida in propria-i carapace si sa astepte sa treaca o vreme, o perioada…perioada aceea care nu-i este tocmai prielnica, acea perioada din viata in care nu se simte tocmai in largul lui, in care si-ar dori sa faca cu totul alte lucruri decat cele din realitatea; acea perioada despre care ti-ai dori sa o vezi zburand ca vantul si ca gandul!

Uneori viata nu e roz, desi se spune ca indiferent cum ar fi, ea trebuie traita cu intensitate pentru ca e darul nostru divin. Si totusi…ai si tu momente in viata ta, sau chiar perioade mai lungi in care ma gandesc ca nu te simti tocmai confortabil. E adevarat ca uneori incerci sa ai momentul tau de fericire intr-un “selfie” afisat pe facebook, insa cu siguranta simti cum acel moment te depaseste cu pasi repezi, riscand sa ramai din nou impreuna cu realitatea. Uneori mintea iti zboara departe si sunt convinsa ca te vezi intr-o alta lume, probabil te vezi acolo unde ti-ai dori de fapt sa fii; insa brusc trebuie sa devi din nou constient si sa cobori incet, dar sigur cu picioarele pe pamant! Nu-i tocmai cel mai fericit moment al vietii tale, insa cu siguranta e prezentul de care nu poti fugi indiferent cat de tare iti doresti cateodata.

De ce sa inceri sa fii ceea ce nu esti de fapt? De ce sa te chinui si sa nu te accepti exact asa cum esti tu? De ce iti place sa te transpui in ceva ireal? Oricum cineva va fi intotdeauna mai bun decat tine, mai frumos decat tine, mai destept decat tine…insa tine minte un lucru: NIMENI NU POATE FI CA TINE! Indiferent de sacrificiile pe care va trebui sa le faci la un moment in viata, indiferent de greul pe care-l vei simti cateodata, nu incerca sa te schimbi in acel cineva care iese din casa cu zambetul pe buze, dar care are un suflet absolut daramat din pricina problemelor! Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Oamenii vor fi langa tine indiferent, doar daca iti pot intelege deziluziile si dezamagirile momentului in sine. Incearca sa ramai tu insuti si oamenii te vor iubi pe tine, cel adevarat!

Lumea e tot timpul plina de rautate, te invarti mereu in acel cerc vicios de care trebuie zilnic sa incerci sa scapi. Unii cred ca sunt puternici, ca sunt duri, insa viata te loveste atunci cand te astepti mai putin, indiferent de ceea ce incerci sa pari a fi.

Ce ramane de facut? Nimic mai simplu: sa te aduni, sa te ridici de fiecare data, sa induri, sa razbati si sa lupti pana la capat!