Hai că nu cer prea multe…10!

Nici nu-mi vine să-mi cred ochilor că peste 6 zile mai adaug încă un an experienței mele de viață și că voi mai îmbătrâni un pic…și totuși, m-am gândit ca măcar acum când împlinesc 31 de cireșari  să îmi creez aici un mic “wishlist” și să scriu câte ceva despre cum mi se pare viața la 31 de ani. Pardon! 30! Încă am 30! 🙂

Eu zic că sunt un om norocos în general și că viața tot timpul mi-a oferit oportunități, adică tot timpul mi-a permis să aleg între ceea ce-mi place și ce nu. Cred că norocul meu cel mai mare și bucuria nemărginită pe care o simt în fiecare zi, sunt date și transmise de oamenii de lângă mine, de oamenii care mă iubsesc necondiționat și care mă apreciază pentru tot ceea ce pot eu să fac. Simt că sunt iubită și apreciată deși uneori poate nu fac lucruri mărețe, iar asta îmi dă tot timpul încredere în mine și efectiv mă simt bine, mă simt împlinită.

Copilăria mea a fost una absolut minunată, dar mai multe despre asta puteți citi AICI. 🙂 Și cel mai tare, la fel ca și în prezent, îmi doream să vină ziua mea cât mai repede! Încă de mică îmi plăcea și simțeam acea nevoie de a fi în centrul atenției. Adoram ca eu să fiu pionul principal, deși dura decât o singură zi. La fel sunt și acum…un copil! Serios! Nu, nu un copil serios! Serios că-s un copil voiam să zic! Eu așa mă văd și sunt mândră de mine pentru că niciodată nu mi-am pierdut zâmbetul larg, veselia, buna dispoziție, simțul umorului și sufletul de copil.

Și hai să vedem cam ce-și mai poate dori un copil la aproape 31 de ani 🙂 :

  1. Deși mă repet poate… știți și voi că partea aia cu sănătatea e inevitabilă și despre asta am grijă să vorbesc cu Doamne-Doamne în fiecare dimineață și în fiecare seară. Pentru că doar dacă ești sănătos te poți bucura de restul lucrurilor materiale sau morale. Așa că Doamne ajută să fim cu toții sănătoși și să ne putem bucura de tot ceea ce ne înconjoară, oameni și lucruri! 🙂
  2. Mi-aș dori să înțeleg ce înseamnă să fii mamă/părinte și să cunosc această experiență cât mai repede cu putință! Știu și simt că asta se va întâmpla în viitorul foarte apropiat. 🙂
  3. Deși niciodată nu am fost genul de copil care să ceară lucruri materiale în neștiință, iar asta o pot confirma atât părinții cât și soțul meu, anul acesta am fost hotărâtă că de ziua mea îmi doresc un anumit model de cercei din aur, încă cu vreo 6 luni înainte. 🙂 Mi s-a pus pata pe ei și gata trebuie să-i primesc cadou de ziua mea! 😀
  4. Parcă mi-aș dori să mai “fugim” un pic pe la munte, mai ales că iubirea mea pleacă de lângă mine nu peste mult timp din nou în voiaj…
  5. Îmi doresc să ne mutăm în căsuța noastră, dar asta va mai dura ceva…sănătoși să fim așa cum spuneam și mai sus ca să putem lucra la ea. 🙂
  6. Mi-aș dori la fel ca în fiecare an de ziua mea, să primesc mesaje și urări cu sutele de la toți prietenii, pentru că ăsta e unul din cadourile extrem de prețioase pentru mine. Îmi place la nebunie treaba asta și mă face să mă simt super fericită. 🙂
  7. Ca în fiecare an, pe lista de așteptare e partea aia cu “îmi doresc să mai slăbesc câteva kile” dar nu fac nimic pentru asta… :)) Voi face și asta atunci când mă voi simți pregătită, așa cum am mai facut-o de atâtea ori în trecut.
  8. Îmi doresc să-i am aproape de mine, sănătoși, pe toți cei dragi ai mei!
  9. …niște trandafiri roșii ca focul plini de iubire 🙂
  10. …și bineînțeles un tort de ciocolată pe care îl ador! 🙂

Și acum ziceți voi…sunt eu costisitoare??? 🙂

Mie nu mi se pare! 😀

Pe curând dragii mei dragi! :*

Din culisele campaniei “Cumpără o prăjitură de casă și trimite un copil în tabără”

Lume, lume bună seara! Păi nu vă spusesem cum am petrecut și cum a fost pe 28 Mai la Albești, unde pentru campania Direcției de Asistență Socială Mangalia, am vândut prăjituri pentru a trimite copiii defavorizați în tabere și în excursii.

Ne-am adunat cu mic cu mare încă de la primele ore ale dimineții pentru a pregăti standul nostru și a-l înfrumuseța așa cum am crezut mai bine de cuviință; și bine am făcut pentru că oamenii ne-au susținut și au empatizat cu noi de cum ne-au zărit. Prăjiturile noastre de casă au îmceput să se cumpere una câte una și eram nevoite să scoatem din vitrina frigorifică altele destul de des, pentru a reîmprospăta oferta noastră și a umple standul.

Despre alegerea prețului/prăjitură

Inițial vorbiserăm și hotărâserăm să nu impunem un preț anume, ci să lăsăm omul să doneze atât cât consideră și să își aleagă orice prăjitură, pentru că donația în scop nobil e donație și nu se impune preț. Apoi am considerat că totuși fiecare dintre noi a muncit destul de mult, iar în ceea ce mă privește, trebuie să spun că am copt 7 tăvi mari de blaturi pentru prăjitura pregătită de mine, și că ar trebui să punem un preț de minim 5 lei/oricare prăjitură. Dacă am făcut bine sau nu, nici acum nu îmi dau seama, însă ceea ce știu sigur este faptul că oamenii nu doar că au cumpărat diferite feluri, ci chiar au donat și bani în plus, susținând campania noastră. Alții au fost de părere că prețul de 5 lei/prăjitură a fost unul prea mic și că trebuia să precizăm că donația pornește de la minim 5 lei, ca omul să ne lase mai mult chiar și pentru o singură prăjitură. Eu zic că a fost bine așa cum am procedat, adică nici prea mult, nici prea puțin și că omul care a donat a fost și mulțumit și s-a bucurat de gustul dulce al copilăriei, fără să aibă impresia că vrem să luăm pielea de pe el.

Cine ne-a susținut în “nebunia” noastră

Când spun nebunia noastră, fac referire la o nebunie frumoasă, cu oameni buni la suflet și colegi cum rar ți-e dat să mai întâlnești. Inițial,  ideea a fost a doamnei Nicoleta Griguță, consilier și fondator al Asociației ProActiv pentru Comunitate, iar mai apoi bineînțeles că noi, Direcția Asistență Socială, am fost super încântați de cele propuse, reușind astfel să ne organizăm și să ne dorim cu ardoare să mergem până la capăt în acest proiect. Am început să ne dăm cu părerea despre ce feluri de prăjituri am putea face, despre cum să le așezăm, despre cât de mare să fie bucata de prăjitură, etc.; am comandat caserole din plastic, am făcut un logo cu numele direcției pe care mai apoi l-am lipit pe fiecare caserolă în parte, am pregătit un banner cu numele campaniei și ne-am implicat înainte de orice cu sufletul pentru ca totul să iasă ca la carte! Trebuie să mai precizez faptul că toate prăjiturile care s-au pregătit, au fost realizate cu propriile resurse financiare ale fiecăruia dintre noi.

În tot acest timp am fost susținuți bineînțeles de către șefa serviciului de Asistență Socială, Adriana Duca și de către domnul director Claudiu Stamate. Acestor omeni și doamnei Nicoleta Griguță le mulțumim încă o dată pentru că au crezut în noi și pentru că ne-au fost alături. Nu în ultimul rând, trebuie să mulțumim domnului Primar al Comunei Albești, Gheorghe Moldovan, care ne-a acordat standul pentru a putea fi prezenți la sărbătoarea “Fiii Satului”.

Câte feluri/tipuri de prăjituri s-au vândut pentru campania “Cumpără o prăjitră de casă și trimite un copil în tabără”

Multeeeee, foarte multe…aproape că dacă stau bine și mă gândesc nici nu mi le mai amintesc prea bine pe toate, dar să le mai știu și numărul. 🙂 Însă vă pot spune așa: că primele prăjituri aflate în top la vânzare, aș putea spune TOP 3 prăjituri de casă vândute, au fost fagurii cu cremă de vanilie, nucile cu cremă de cacao și salamul de biscuiți. 🙂 Colegele care au pregătit aceste 3 feluri au fost cele mai fericite, văzând că au rămas primele fără marfă. 🙂 Am avut și brioșe…cu fructe și cu ciocolată, eclere cu vanilie, prăjitură cu nucă și măr, pandișpan cu fructe, prăjitură Snikers, prăjitură Tosca (făcută de mine), felie de tort cu ciocolată, plăcintă cu măr, foi de napolitate umplute cu cremă, eclere cu ciocolată, prăjitură cu fructe de pădure și pe cuvânt că în momentul ăsta nu mi le amintesc pe toate; așa că dragele mele colege vă rog să ma iertați dacă am uitat de prăjitura vreuneia dintre voi. 🙂

Final apoteotic

La ora 15.30 nu mai aveam nici un fel de prăjitură și încă nu ne venea să credem că noi am fost în stare să ne facem reclamă și să vindem aproape 900 de caserole cu prăjituri de casă. Atât am mai strigat făcându-ne publicitate, încât lumea care ne auzea era imposibil să nu se apropie de noi! 🙂 Eram atât de fericite încât am încins o horă și ne-am distrat la maxim după atâta muncă frumoasă. Din interviul de mai jos, acordat chiar de locul faptei :), puteți afla și suma pe care am reușit să o strângem în acea zi minunată, pentru care le mulțumim oamenilor care ne-au “trecut pragul”și au gustat din prăjiturile noastre. 🙂

– Nicoleta Griguță și Claudiu Stamate –

O actiune "dulce" incununata de succes. Trimite un copil in tabara! Sub acest generic s-a desfasurat actiunea umanitara initiata de Directia Asistenta Sociala Mangalia impreuna cu Asociatia Proactiv Pentru Comunitate, duminica, 28 mai 2017, la Ziua Comunei Albesti.

Publicată de Mangalia.TV pe Sâmbătă, 3 Iunie 2017

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noapte bună!

Pe curând! 🙂