Tipologii de beneficiari în asistență socială

Omul“omul are simțirea binelui și a răului a dreptului și a nedreptului și a tuturor celorlalte stări morale. Omul, în perfecțiunea sa este cea mai nobilă dintre ființe tot astfel, lipsit de lege şi de dreptate, este cea mai rea din toate: căci cel mai groaznic lucru este nedreptatea înzestrată cu arme; însă omul se naşte având ca arme fireşti inteligenţa şi voinţa fermă, care sunt forțe proprii a fi întrebuinţate în scopuri contrarii.”

Astfel definea Aristotel “omul” și cred că sunt caracteristici care ne definesc deplin. Omul este de asemenea ființă socială, în sensul că omul are nevoie de om, sau mai exact de semenii săi. Prin natura sa, societatea umană are o organizare grupală. Un individ aparţine unuia sau mai multor grupuri sociale, în funcție de interacțiunea cu membrii grupului, valorile, scopurile și activitățile comune. Dar care este cea mai importantă caracteristică a omului?

Și anume faptul că suntem DIFERIȚI! Avem propria individualitate, suntem originali, însă dintr-un motiv sau altul preferăm să îi copiem pe ceilalţi, să nu arătăm exact ceea ce simţim sau  ceea ce gândim cu adevărat. Și totuși, am ajuns să ne fie teamă să fim diferiți…am ajuns să ne fie teamă să fim noi înșine, să ne expunem propriile idei și gânduri, tocmai pentru ca ceilalți indivizi de lângă noi să nu interpreteze sub altă formă cuvintele sau gesturile noastre sincere.

Prin definiție, tipologia reprezintă “studiul sau înfățișarea științifică a tuturor trăsăturilor tipice sau a relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, obiecte sau fenomene.” 

Așa cum am precizat, oamenii sunt diferiți și au bineînțeles temperamente diferite. La fel ca și în viața cotidiană, sau în orice alte împrejurări, omul simte și se comportă după bunul plac, sau de ce nu, răspunde și se adresează în funcție de starea sa de spirit din acel moment. Într-un cadru destul de restrâns, mai exact în cadrul seviciului în care îmi desfășor zilnic activitatea, oamenii sunt fără doar și poate surprinzători în fiecare zi! După cum bine știți unii dintre voi, este vorba despre Direcția Asistență Socială, direcție în carul cărei mi-a plăcut și îmi place în continuare să îmi desfășor activitatea, oferindu-le sfatul și ajutorul beneficiarilor noștri “surprinzători” zi de zi.

Am să vă expun în continuare, în viziunea mea, tipologiile de beneficiari cu care am plăcerea să intru în contact în fiecare zi la locul de muncă:

1.Beneficiarul – omul simplu de rând

Am ales să încep cu această categorie, tocmai pentru că este bineînțeles, tipul de beneficiar care ne calcă pragul instituției cel mai des și pentru care suntem acolo în orice moment (la fel ca și pentru toți ceilalți). Omul simplu, de rând cum se spune, este omul calm, răbdător, cu capul plecat care are extrem de mult bun simț și care abia te întreabă dacă cumva l-ai putea ajuta cu ceva. El nu se plictisește așteptându-și rândul și pleacă întotdeauna mulțumit de tot ceea ce i se spune chiar dacă uneori este sau nu în avantajul său. – RESPECT pentru astfel de oameni!

2. Beneficiarul care nu iese din zona de confort

Acesta este omul care dorește să beneficieze de anumite categorii de ajutoare pentru care ar fi eligibil după o discuție mai amănunțită cu asistentul social, dar căruia îi este “prea greu” să umble și să întocmească documentele necesare ce urmează a fi depuse la dosar. Acești beneficiari sunt aproape tot timpul nemulțumiți și nu pot înțelege faptul că dacă ți se oferă un ajutor/drept (așa cum ei îl numesc), trebuie să și aduci ceva dovezi concrete pentru acel “drept”. Și referitor la acest drept…sunt anumite ajutoare care li se oferă doar pe plan local, în urma unor hotărâri de consiliu local despre care acești beneficiari spun de fiecare dată că “este dreptul meu”, deși nu este ceva ce vine din partea statului și pentru care el nu trebuie să facă absolut nimic. Așa că oameni buni, pentru a beneficia de aceste drepturi, trebuie să și depuneți anumite documente necesare!

3. Beneficiarul veșnic nemulțumit

Acest tip de beneficiar ne calcă pragul instituției cel puțin de două ori pe zi și da, el este acel beneficiar surprinzător despre care vorbeam…deși îl cunoaștem destul de bine – chiar dacă este aceeași persoană cu aceeași opinie de fiecare dată, sau chiar dacă este tot timpul o altă persoană dar încadrată în aceeași tipologie, ea reușește de fiecare dată să ne surprindă. Este tipul de individ căruia oricât de multe i-ai explica despre faptul că din nefericire nu este eligibil și nu se încadrează în acea categorie pentru a putea fi ajutat, el niciodată nu va înțelege lucrul acesta. Dacă îi explici că poate beneficia totuși de un cu totul alt ajutor, de asemenea este nemulțumit pentru că nu susții ideea lui inițială. Noi suntem nedrepți cu el și noi suntem aceia care “nu facem nimic pentru a-i veni în ajutor!”

 4. Beneficiarul “depresiv”

Nu, nu vreau să fac referire la persoanele care suferă într-adevăr de o astefel de boală, Doamne ferește! Ci fac referire aici la cei care se comportă de parcă ar suferi de o astfel de afecțiune psihologică. Mai exact, acești oameni se consideră tot timpul ghinioniști și au impresia că numai lor li se poate întâmpla una ca asta. Totuși, ghinionul unui om nu poate fi permanent, iar cei mai mulți dintre beneficiari au ajuns într-un anumit stadiu tot din vina lor și pentru că poate la un anumit moment dat nu au făcut cele mai bune alegeri pentru ei. Din nefericire, cei mai mulți nu înțeleg sau nu doresc să înțeleagă aceste lucruri, alegând să se compătimească constant.

  5. Beneficiarul leneș

Da, ați auzit bine, și el există tot mai des în zilele noastre după cum ați putut observa și la televizor, dar și pe rețelele de socializare. Este acel beneficiar de ajutor social de cele mai multe ori, pentru că el trebuie conform legii să presteze și ore de muncă în folosul comunității. Sau este acel beneficiar care vine și solicită direct ajutorul social și care aduce salvatoarea adeverință de la medicul de familie în care este precizat faptul că “nu este apt pentru muncă.” Indiferent despre care vrem să discutăm, un lucru este cert: munca nu place tuturor, iar acești indivizi preferă după cum bine știți și voi, să apeleze la cu totul alte variante pentru a duce un trai nu bun, ci de cele mai multe ori chiar foarte bun!

 6. Beneficiarul “filosof”

Din punctul meu de vedere, este tipul de beneficiar căruia îi place să se dea în spectacol. Este mândru de el și are impresia că le știe pe toate. Este omul care nu știe să asculte, ci să ofere doar replici. Prin acest lucru, el nu face decât să compenseze anumite lipsuri ale sale și să arate celor din jurul său că el le știe pe toate și că totuși are o oarecare valoare. Din păcate pentru acești indivizi, acest comportament nu face decât să denote cât sunt de inflexibili și ce valoare scăzută au de fapt în fața celorlalți.

 7. Beneficiarul vorbăreț

El este un simpatic! Serios vă spun. De cele mai multe ori acesta este omul trecut bine de 70 de ani, dornic să își expună punctul de vedere și uneori chiar viața personală în fața asistentului social. Deși poate ești ocupat, iar el vede că în spatele său mai așteaptă și alte persoane, ce mai contează? 🙂 Atunci când acest tip de beneficiar simte că a găsit înțelegerea necesară, pur și simplu dă frâu liber emoțiilor din trecut.

  8. Beneficiarul emotiv

Sau introvertit i-aș mai spune…este acea persoană care pășește lin în biroul nostru, aproape pe nesimțite și căreia parcă-i este teamă să își expună durererile. Iar atunci când încerci să pătrunzi câtuși de puțin înăuntrul său, se emoționează, își împleticește cuvintele de parcă nu mai știe ce spune, iar uneori chiar începe să plângă.

9. Beneficiarul intelectual

Există! Și ne place! Da, ne place, pentru că este acel tip de beneficiar informat, bine crescut, cu bun simț și cu știință. Acesta citește presa locală, îi place să obțină informații și să le dețină; iar atunci când pășește în biroul nostru este sigur pe el, știe exact ce are de făcut și nu stă prea mult la discuții. Acestui tip de beneficiar țin să-i mulțumesc în mod special! 🙂

10. Beneficiarul de tipul “așa am auzit de la vecina “

Dacă îl avem pe cel foarte bine informat și din surse reale, iată că cel total neinformat sau incorect informat există și el. Acesta este individul care preferă să plece urechea la tot ceea ce aude pe stradă, prin vecini, sau pe la prieteni, decât să facă un drum până la sediul nostru pentru o informație corectă, sau să citească ceva real despre un anumit anunț. Bineînțeles că în final, tot ei sunt cei nemulțumi pentru că “așa au înțeles de la vecina” și poate uneori chiar se întâmplă să piardă perioada de acordare a unui beneficiu social.

Asistența socială, în ansamblul său este un sistem amplu care oferă multe, un sistem ce protejează beneficiarii și încearcă să-i ocrotească în limitele legii și poate de cele mai multe ori, peste aceste limite. Ceea ce ar trebui ca beneficiarul nostru să înțeleagă este că el are drepturi, dar în același timp are și obligații. Și că trebuie să “ajute” ca să poată fi ajutat de către asistenții sociali în dezvoltarea sa personală, în obținerea condițiilor necesare unei vieți decente și în dezvoltarea propriilor capacități și competențe.

Săptămână liniștită!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. “Politica” – Aristotel 
  2. Tiplogia – dexonline.ro

Dor de sport, dar nu prea…

Tot promiteam un articol despre sport și despre cât de drag îmi este. Asta cu cât de drag îmi este era în ghilimele sigur. Nu îmi place să fac sport! Da, nu îmi place să fac sport, să obosesc, să gâfâi de nu mai știu de mine. Deși mă vedeti tot timpul in pozele de pe facebook că fac sport si merg la sala-nu, nu sunt trucate pozele :)), o fac pentru ca trebuie si pentru ca da domne, sportul este bun pentru sanatatea omului si pentru dezvoltarea masei musculare.

Am facut totusi sport de mic copil, inca din scoala generala mai exact. Si cand spun ca am facut sport, pai chiar a fost pe bune pe atunci…mai exact m-a dus fotbalistul de tata la atletism de performanta! Si bagam la greu nu joaca! Antrenamente, competitii si cate si mai cate. Asta a tinut cam pana am intrat la liceu, pentru ca imediat dupa aceea m-am coconit bineinteles si am zis ca eu gata, nu mai vreau si nu ma mai duc la atletism. Rau am facut, acum regret! Cam din momentul acela am inceput sa ma dezvolt cat cuprinde si nefacand niciun fel de miscare, am ajuns sa am mereu tendinte de ingrasare. Cu toate astea, nu m-am reintors din pacate.

Mai tarziu am inceput sa cochetez cu salile de sport…cand la una, cand la alta, de parca aveam impresia ca daca schimb sala, gata scap de kilogramele in plus si totul va fi altfel si mult mai usor. PROSTII si amagiri desarte! Mergeam la o sala de sport 2-3 luni, apoi renuntam bineinteles pentru ca era prea greu pentru mine, sau ma saturam de programul prea incarcat. Faceam o pauza de cel putin o luna, dupa care schimbam din nou sala. Pana intr-o zi cand am spus stop tampeniilor si prostiilor cu care ma minteam zilnic – atat mancare cat si sali de sport, si am decis ca e cazul sa ma apuc serios de treaba. Si cam de 3 ani merg la o singura sala de sport – nu, nu la sala de mese :)), un loc in care m-am putut adapta cu mai multa usurinta desi nu imi place sa ma spetesc, un loc benefic pentru trup si suflet.

Este vorba despre PERFECT SHAPE din Mangalia (subsolul fostei banci ING), unde alaturi de Cristina am gasit forta si taria de a-mi invinge nevointa si nereusitele mele in sport. Da, recunosc ca si aici am pauze si nu merg tot timpul, dar acum se intampla din motive sigure si din cauza programului mult prea incarcat si nu pentru ca nu as mai vrea sa merg. Ceea ce va pot spune este ca la Perfect Shape gasiti diversitate in primul rand! Antrenamentele si exercitiile nu se repeta si chiar nu ai cum sa te plictisesti! Mai mult decat atat esti asistata in permanenta de Cristina si chiar daca uneori simti ca te lasa puterile, vei gasi mereu acea tarie de a continua mai departe cu zambetul pe buze. Nu ti se impune sa faci daca nu poti sa faci, nu esti presata de numaratoare, ci totul depinde de tine si de ceea ce iti doresti pentru corpul tau. Preturile sunt foarte accesibile, abonamentele fiind cat se poate de lejere si pliabile in functie de timpul tau liber. Dar ceea ce imi place mie cel mai tare este faptul ca niciodata nu ma plictisesc si ca antrenamentele difera de la o zi la alta. Poti face kangoo jumps, aerobic, aparate, trx si alte exercitii combinate, sau exercitii la sol pentru fiecare grupa de muschi in parte.

Totusi trebuie sa inchei spunand ca pentru a slabi nu e suficient doar sportul, cum nu e suficienta doar dieta! Clar nu prea functioneaza separat ci doar impreuna. Ne place sau nu, sportul e sanatate curata si face extrem de bine organismului.

Seara linistita si…nu va lasati de sport! :*

Cea mai simplă cale spre un corp sănătos și un trup frumos

Și iată că pe principiul “fiecare cu ce-l doare”, am revenit cu articolul de mult promis :). În continuare, la fel ca și până acum, de vreo 4 luni și jumătate încoace încerc pe cât pot să mă ocup de mine, să-mi acord atenția necesară, dar mai ales să mă îngrijesc de corpul meu pentru că în mod sigur merită asta! Merita săracul de mai mult timp, dar ce să te faci cu aia de “o ține pe LA” că ea niciodată nu se va putea lăsa de dulciuri domne? Eeei, uite că nu e chiar așa și deși eu știam că nu e chiar așa, e cert că refuzam tot timpul să cred că pot să trăiesc fără dulciuri. Aceasta este practic o continuare a articolului trecut pe care îl poți găsi chiar AICI!

Cum au trecut sărbătorile pentru mine în ceea ce privește mâncarea?

Căci dacă ar fi să nu mă refer strict la partea cu păpica, pot spune decât atât: bine că au trecut odată și sărbătorile astea, că rău e să nu te poți bucura alături de persoana iubită acasă! Ce să zic? De mâncat am cam mâncat de toate și chiar nu pot să mă plâng că ceva sau cineva mi-a pus limite. Dar ce crezi? Câte puțin din fiecare, ăsta-i marele secret; că și dacă voiam să mănânc mai mult oricum nu mai puteam și nu mai pot. Da! Ajungi și la faza în care organismul tău nu mai acceptă mult, dar mai ales gras! Așa că din punctul ăsta de vedere sărbătorile pentru mine au fost oarecum ca orice altă zi din ultimele 4 luni și jumătate.

Când ar tebui să începi să faci sport?

Asta depinde foarte tare de bagajul de kilograme cu care pornești la drum…în ceea ce mă privește, mi-a fost recomandat ca în primele două luni să renunț la a mai face sport (făceam aerobic și kangoojumps), deoarece începând un alt mod de viață, organismul ar fi avut de suferit prea multe șocuri din prima. Pentru că am redus din caloriile consumate zilnic destul de mult, sportul m-ar fi “leșinat” oarecum în prima perioadă, o perioadă de adaptabilitate practic. Dar iată că de aproape o lună de zile am început din nou să merg la sală, ceea ce mă bucură foarte tare! Apropos de sala la care merg (nu, nu e sala de mese 🙂 ), voi scrie despre antrenoarea mea Cristina și despre ceea ce facem acolo într-un viitor articol! 😉 Și da, sportul chiar trebuie reluat mai ales dacă ai slăbit un număr de kilograme suficient de mare! Pielea are nevoie de revigorare și de fermitate în mod cert! Deși mă gândeam încă de la prima oră de aerobic că poate după atâta pauză voi fi sleită de puteri și voi gâfâi tare de tot, iată că am avut plăcuta surpriză să fie exact invers. Păi una e să încerci să faci sport cărând după tine vreo 25 de kile în plus, și alta e să faci după ce scapi de ele. Senzația este super! Te simți mai ceva ca un fulg și ai impresia că ești pregătită să zburzi pe câmpii! 🙂

Cum a fost gândit planul meu de slăbire?

Nu vreau să scriu cum a fost gândită #DIETA mea pentru că nu este o dietă în mod sigur! A devenit deja pentru mine un mod de viață sănătos și normal. Așa cum îți povesteam și în articolul precedent, planul acesta a fost întocmit de către nutriționista pe care eu am ales-o, dar bineînțeles împreună cu mine. Contează foarte mult ca nevoile să-ți fie ascultate și înțelese mai ales la început! Nu ține totul doar de cum înveți să mănânci și cât să mănânci. Ai nevoie în primul rând de sfaturi utile pentru mintea și creierul tău; ai nevoie de o prietenă în ceea ce privește nutriția și mai apoi de un plan de alimentație. Totul ține de “click-ul” acela pe care trebuie să-l trezească în tine, de felul în care știe să-ți vorbească și să te sfătuiască! Toate aceste lucruri contează enorm mai ales atunci când te decizi să începi să ai grijă de tine! Am fost întrebată ce îmi place să mănânc și fără să exagerez am discutat cu acest super-om despre fiecare aliment în parte…despre cât de tare îmi place un lucru sau nu, dacă aș putea să-l mănânc sau nu, sau dacă aș putea să mănânc acel aliment mai multe zile la rând…repet! Gândurile îți sunt ascultate și totul se face în echipă. Nu ai de ce să suferi! Ba din contră! Ești cu siguranță pe drumul cel bun! 🙂

Cum decurge o consultație la nutriționist?

Prima programare este mai amplă…ești măsurată din cap până în picioare și la propriu și la figurat. 🙂 De la înălțime, greutate, cm coapse, burta, mâini, etc. și până la momentul în care ți se spune că ești “invadată” de grăsime, sau de masă musculară, masă hidrică ș.a.m.d. Apoi în funcție de ceea ce reușești să faci tu cu tine însăți poți reveni la o lună sau chiar la două luni. Din nou ești dezbracată, cântărită și măsurată din cap până în picioare. Și pac iese din calculator schema cu fețe triste sau fețe zâmbitoare! Repet: TOTUL DEPINDE DE TINE! Poți fi lăudată, sau poți fi încurajată că sigur poți merge mai departe, dar în niciun caz criticată! Apoi în funcție de cum te-ai înțeles în luna prcedentă cu mâncarea stabilită în prealabil, ți se pot aduce modificări în meniu, sau chiar ți se pot introduce alimente noi. Toate astea bineînțeles gândite și stabilite ca la carte. Pentru mine este o plăcere să aflu rețete noi, să învăț cum să combin corect alimentele și să mă bucur de o prietenă adevărată căreia pe această cale vreau să-i mulțumesc încă odată pentru ceea ce a reușit să facă cu psihicul meu dar mai ales cu corpul meu! 🙂

Mai jos îți las câteva fotografii cu ce obișnuiesc să mănânc…

 

 

 

 

 

 

 

În speranța că poate am “trezit click-ul” și în mintea celor care aveți nevoie de un astfel de start…vă îmbrățisez tare și vă urez să aveți și mai multă ambiție decât am eu! 😉

Noapte bună!

Aura R.

Fă-ți de cap cu polistirenul înainte de sărbători :)

LA MULȚI ANI ROMÂNIE DRAGĂ!

LA MULȚI ANI ROMÂNI!

Anul acesta am început să împodobim căsuța ceva mai devreme tocmai pentru a ne bucura și mai mult de sărbători, de decorațiuni și de starea de bine pe care toate acestea ne-o transmit. Și bine am făcut! 🙂 Ne-am bucurat și ne-am amuzat de tot ceea ce am reușit să facem și ne-am simțit super bine în această zi minunată; și spun minunată pentru că a fost atât de cald încât aveam impresia că vine vara, în loc să avem parte de puțină zăpadă care să ne ajute la întreținerea atmosferei de sărbătoare și împodobit.

Am ales să împodobim un brăduț natural în ghiveci, pe care mai apoi să îl putem planta în curte și de care să ne bucurăm mulți, mulți ani. L-am tot căutat și căutat până am ajuns la Dedeman și de acolo l-am și cumpărat. Cât privește marea parte a decorațiunilor pe care le veți vedea în pozele de mai jos, trebuie să spun că “vinovați” pentru ele sunt soțul meu și mătușa mea. Ei s-au ocupat în cea mai mare parte de toate. Doi berbeci încăpățânați, plini de umor și puși pe treabă, au reușit să facă lucruri frumoase și de data asta. Iar eu una chiar vreau să le mulțumesc pentru cât au muncit, având în vedere că eu nu prea am stat pe acasă și oarecum am fost scutită de multe dintre treburile casnice. Aaa, ba da, am făcut și eu ceva…am dat polistiren pe răzătoare :). Zău că ai citit bine! Am făcut zăpadă artificială pentru toate decorațiunile și crenguțele pe care mai apoi le-am uns cu aracet și le-am făcut albe. 🙂 A fost super funny :).

Și totuși ceea ce veți vedea mai jos nu este tot…urmează și alte decorațiuni, însă pe acelea vi le voi prezenta în apropierea Crăciunului. 🙂 Sper vă placă ceea ce urmează să vedeți…

 

                                                                         

Pe curând! 😉

                                 

 

 

 

De ce să te documentezi permanent…

Ceea ce voi descrie în acest articol s-a întâmplat undeva prin vara acestui an, mai exact în luna Iulie, atunci când am fost întrebată la locul de muncă de către șefii mei dacă aș vrea să merg la un “workshop” în legătură cu Erasmus+, mobilitate pentru tineret. Sinceră să fiu, pe atunci nu prea știam mai nimic despre toată treaba asta, nici nu citisem și nici nu mă informasem, ceea ce mă făcea să fiu și mai curioasă și bineînțeles să accept această provocare. De ce o numesc provocare? Pentru că la momentul respectiv, având în vedere că totul pentru mine se dovedea a fi nou, era destul de clar că trebuia să mă ghidez după cele învățate în câteva zile de curs, iar la final să arăt care ar fi proiectul gândit de mine dacă ar fi să aplic pentru Erasmus+tineret. Pentru proiectul gândit și pentru tot ce am învățat la acest workshop, trebuie să-i mulțumesc și doamnei Nicoleta Griguță.

Ce este Erasmus+(foarte pe scurt) …

Este programul UE în domeniile educației, formării, tineretului și sportului pentru perioada 2014-2020. Educația, formarea, tineretul și sportul pot avea o contribuție majoră la abordarea schimbărilor socioeconomice, principalele provocări cu care Europa se va confrunta până la sfârșitul deceniului, și la punerea în aplicare a agendei de politici europene pentru creștere economică, locuri de muncă, echitate și incluziune socială. Programul Erasmus+ este conceput cu scopul de a sprijini eforturile țărilor participante la program de a utiliza în mod eficient talentul și capitalul social al Europei, într-o perspectivă a învățării pe tot parcursul vieții prin corelarea sprijinului acordat învățării formale, non-formale și informale în domeniile educației, formării și tineretului. De asemenea, programul îmbunătățește posibilitățile de cooperare și de mobilitate cu țările partenere, în special în domeniile învățământului superior și tineretului.

În cadrul cursului am avut parte de doi super formatori, Roxana și “Trompy” cărora aș vrea să le mulțumesc și aici pentru toată dedicarea lor și pentru câte am învățat de la ele în doar câteva zile. Sunt două persoane sensibile, simple, dar extrem de bine dotate la capitolul informații și bineînțeles super inteligente. Au încercat încă din prima zi să ne introducă în miezul proiectelor Erasmus+ , dar au facut-o practic “jucându-se” cu noi; și când spun asta mă refer la modul în care ele știau să ofere informații, la jocurile create pe parcurs și la tot ceea ce înseamnă simpla comunicare cu noi, cei prezenți acolo.

Pentru cei care sunt interesați, îi invit să se documenteze sau chiar să ia legătura cu cei de la Erasmus+, mai ales că deja Ghidul programului Erasmus+2018  este disponibil. În ceea ce mă privește, concluzia pe care am tras-o în urma acestor zile pline de informații și de lucruri exclusiv interesante, este că pentru a aplica și pentru a reuși să concepi un astfel de proiect, ai nevoie de o întreagă echipă, de idei puse cap la cap, de documentări și informații, de mult curaj, interes, pasiune și dorință pentru preocuparea în acest demers.

Mai jos vă las câteva fotografii pentru a vedea cum au decurs cele câteva zile de workshop Erasmus+ 🙂

Pe curând! 🙂

Nu-ti judeca corpul, nu-ti judeca mintea…ASCULTA-LE!

Stau cateodata si ma gandesc la cate poate experimenta un om in a sa viata; la cate daruri are viata pentru om, la cate invataturi si mii si mii de lucruri noi poate omul sa “imbratiseze” si sa ia cu el in drumul lui. Dar omul, ce face omul? Se plafoneaza pur si simplu si i se pare ca monotonia de zi cu zi ii ajunge; i se pare zilnic ca nu mai are timp pentru el, pentru linistea sa, pentru sufletul sau si pentru pacea sa interioara! Are impresia ca daca “alearga” zilnic sa rezolve lucruri si doar sa munceasca, cu siguranta ii va fi bine mai tarziu si va gasi la un moment dat calea spre succes. Nu se opreste nicio secunda din tumultul vietii si continua parca neobosit sa ii “fure” corpului si ultimul strop de energie. Unde ne grabim atat? De ce alergam dupa lucruri de care oricum niciodata nu vom fi multumiti pe deplin? Incotro ne indreptam atat de rapid si pana cand ii dam organismului nostru batai de cap din cauza vietii agitate pe care o avem zi de zi? Desi cu totii suntem constienti de toate aceste idei si ne pricepem la teorie, iata ca aproape niciodata nu facem nimic pentru noi insine…pentru suflet nostru, pentru corpul nostru; niciodata nu-i dam linistea necesara si parca nu il lasam sa “respire”, sa aiba un pic de tihna.

Ieri am avut ocazia sa experimentez ceva total nou pentru mine si inca odata am inteles cat de important este sa-i oferi macar din cand in cand pacea si relaxarea interioara corpului tau, dar mai ales mintii si psihicului.

 

 

Am participat pentru o zi la Sundao! 🙂 M-am bucurat cand am vazut evenimentul creat pe Facebook, am intrat, am citit, m-am informat si am zis ca merita sa incerc. Nu stiam “cu ce se mananca” toata treaba asta, insa suna bine si al naibii de relaxant, drept pentru care am zis ca e musai sa merg.

Ce este Sundao? In cateva cuvinte, se refera la arta respiratiei si a starii de bine, arta traditionala daoista practicata de mii de ani in muntii Coreei (Daoism de munte); este un antrenament de pregatire a mintii si a corpului pentru dezvoltare fizica, mentala si spirituala, in perfecta armonie. Mai multe despre aceasta tehnica puteti descoperi AICI.

 

 

 

 

Cand am inceput sa povestesc apropiatilor ca m-am inscris la acest eveniment, aproape toti ma priveau reticenti si parca aveau impresia ca cine stie prin ce secta ajung. 🙂 Nu i-am luat in seama prea mult si mi-am vazut de drum. Sedinta s-a desfasurat la o alta sala de sport la care eu am mers inainte, iar cea care a creat acest eveniment este chiar Dana, antrenoarea salii “Dana’s Traieste frumos, Traieste sanatos – Gym si Terapii complementare”, avand-o ca invintata pe Lavinia Marin , cea care practica sunadao si care ne-a oferit si noua sansa de a descoperi cat de importanta si relaxanta se dovedeste a fi aceasta arta. Mai multe despre Lavinia puteti afla de AICI.

 

 

 

 

 

Atmosfera pe care Lavinia avea sa o creeze in scurt timp in sala de lucru, a fost una de neimaginat pentru mine; o liniste de parca nimic in jur nu-si mai avea rostul, o aura ce ne-a cuprins pe toti cei prezenti acolo si o voce calda si blanda care rostea din cand in cand ceea ce aveam de facut, avea sa ne trimita mintile si sufletele parca undeva departe de lumea dezlantuita. In zilele noastre linistea e o raritate…pentru multi dintre noi, “liniste” inseamna doar momentul in care ne punem in pat noaptea si inchidem ochii. Sundao este despre a nu vorbi si despre a-ti concentra atentia asupra interiorului spiritual al corpului, este despre respiratie constienta, despre meditatie si posturi ce dau voie corpului tau sa se afle intr-o perioada de relaxare continua. Este despre pace interioara, despre pacea psihicului si a mintii tale, despre armonia si relaxarea intregului corp.

Tot ceea ce am experimentat alaturi de Lavinia si de ceilalti participanti, a fost absolut magnific si indrum pe fiecare sa incerce Sundao atunci cand are ocazia. Credeti-ma ca nu veti regreta! 🙂 Eu una am ajuns acasa atat de fericita si impacata cu mine, atat de relaxata si de motivata, atat de senina si mandra pentru ca am trait acele momente! Incercati ca macar din cand in cand sa-i dati corpului vostru linistea mult necesara in zilele noastre, incercati sa-i oferiti mai mult, dar mai ales incercati sa-l cunoasteti mai in profunzime. Incercati sa va ascultati corpul si sa nu-l judecati! El are nevoie de meditatie, pace, liniste si forta interioara pentru a merge mai departe si a va insoti zilnic in tot ceea ce vreti sa faceti!

Multumesc inca odata Laviniei Marin, careia vreau sa-i transmit atat: ESTI MINUNATA! 🙂 si Danei pentru ca ne-a oferit aceasta sansa, sa putem experimenta lucruri noi si la un alt nivel! 🙂

Pe curand! 😉

 

Revenim mereu, nu ne este greu…

Pentru ca ramasesem datoare cu mai multe articole, iata ca incep in ordine cronologica referitor la evenimentele la care am avut onoarea sa particip in ultima perioada. Incep cu aniversarea TINEMARULUI, aniversare a 40 de ani de la infiintarea Teatrului Muzical Tinermar Mangalia! 🙂 Nu voi intra din nou in detalii in legatura cu ceea ce a insemnat acest minunat grup pentru mine timp de 5 ani, deoarece despre asta am mai povestit AICI! 🙂

La inceput, adica mai exact cred ca acum vreo 3 saptamani, am primit pe Facebook in privat aceasta invitatie pe care o vedeti mai jos de la una dintre fostele colege de grup cu care inca mai pastrez legatura (dar si cu multe alte colege de atunci).

Inca de atunci m-am bucurat enorm si am inceput sa simt emotie pura, emotie care imi amintea de cea mai frumoasa perioada a copilariei mele si care ma trimitea cu gandul in trecut la minunatele clipe petrecute la Tinemar! Am indraznit bineinteles sa intreb despre ce va fi vorba in cadrul acestui eveniment, insa raspunsul pe care l-am primit nu m-a lamurit prea tare. Mi s-a spus decat atat: vii cu jumatate de ora inainte de inceperea serii Tinemar, imbracata in tricou cu specific marinaresc si vei face ce fac si ceilalti. 🙂 Am zis “OK”, desi ma rodea curiozitatea al nabii de tare in legatura cu ceea ce ni se pregatea.

Venind si ziua cu pricina, iata ca am ajuns in holul de la intrare al Cercului Militar Mangalia, pregatita mai tare ca niciodata sa imi intampin fostele colege si pe maestrul (profesorul nostru) cu care nu ma mai vazusem si de ani de zile.

Mara, Ramona si Diana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe cateva dintre colege le mai intalnisem, insa pe cele mai multe nu le mai vazusem poate si de ani de zile…emotiile au fost pur si simplu coplesitoare! Imediat ne-am asezat ca odinioara fiecare la locul ei, bineinteles pe voci, asa cum cantam de fiecare data in orice spectacol de-al nostru: pe voci si pe note, niciodata dupa ureche sau mai stiu eu cum. Fostele colege mai vechi pregatisera si organizasera impreuna cu maestrul nostru fiecare moment si cateva piese de-ale Tinemarului care rezonau perfect cu momentul si motivul revederii noastre. Asa ca imediat am inceput sa cantam piesele noastre din trecut, dar mereu de actualitate! 🙂 In momentul in care vocile noastre s-au reunit impreuna cu nelipsita vioara a maestrului, efectiv parca totul in jurul meu vibra de emotie si de traire interioara! Eram toate numai un zambet si ne priveam una pe cealalta cu atata dor…pielea de gaina a fost prezenta pe tot parcursul serii si aproape ca lacrimile ma napadeau de emotie.

Dupa ce am interpretat cateva piese, publicul nostru din Mangalia care ne asculta si in trecut iata ca incepuse sa isi faca aparitia in holul Casei Armatei, asa ca din nou am inceput sa cantam si sa vibram de emotie. Apoi am descoperit cu mare drag in caietul de impresii al Tinemarului cateva fotografii cu mine la varsta de 11 ani pe scenele pe care concertam, dar si multe dintre premiile noastre obtinute la spectacolele pe care le sustineam in tara.

             Mai jos este un articol din ziar, iar in fotografie, ma regasiti pe mine, Aura in partea stanga, cu nelipsita tunsoare “castron”. 🙂

 

 

La fel, tunsoarea “castron” sau “bross” i se spunea atunci parca…partea dreapta pe fundal spate 🙂

 

 

Cam asa arata programul unui concert sustinut de Teatrul Muzical Tinemar Mangalia

Aceasta insigna am primit-o in seara evenimentului 🙂

 

Cateva dintre premiile obtinute de TINEMAR

Dupa aceste momente, am ajuns undeva pe terasa de afara a Casei Armatei unde ne astepta publicul care cu siguranta la fel ca si in anii in care concertam, era format atat din turistii veniti pe litoral (care cumparau bilete la spectacolele noastre), dar si din locuitorii orasului. Acolo am avut surpriza sa admiram pe un videoproiector pasaje cu noi, grupul Tinemar, inca de la inceputul infiintarii grupului (1977), pasaje din concertele noastre, pasaje din piesele de teatru, dar si momente de la repetitiile noastre. Toate aceste momente ne-au adus emotii colosale, ba chiar lacrimi in ochi de bucurie. 🙂

Maestrul Constantin Stefanescu alaturi de una dintre fostele colege din generatia mai veche, Dana Scarlat, cea care s-a ocupat de organizarea evenimentului “40 de ani de la infiintarea Tinemar”

Publicul nostru drag caruia ii multumim pentru ca inca ne canta piesele

Teodora alaturi de Luminita Andrei (soprana noastra)

 

Diana si Ramona

 

Anca (cea de-a doua organizatoare a evenimentului) si maestrul Constantin Stefanescu

Luminita Andrei si Dana Scarlat

 

 

Dana si Diana

A urmat apoi sa cantam din nou pe scena amenajata in fata publicului dupa ani si ani de zile. Nu m-am asteptat la asta nici un moment, dar recunosc ca asta imi doream sa fac cel mai mult in acea seara. A fost absolut magnific momentul in care Tinemarul s-a reunit pe scena cantand pentru publicul spectator! Emotiile au atins cote de neimaginat, iar mie una parca mi se parea ca traiesc momentele din trecut si parca eram acelasi copil simplu, naiv si atent la fiecare indicatie a maestrului.

 

 

 

Seara s-a incheiat cu o surpriza imensa pentru sufletele noastre…intorcandu-ne in holul de la intrare al Cercului Militar, hol ce da spre intarea in sala mare de spectacole (acolo unde concertam si prezentam piesele de teatru), usa de la intrare a salii respective a fost descoperita si astfel am aflat ca acea sala, poarta din ziua de 14 August 2017, numele de … 🙂

Bucuria si emotia au depasit in acele momente parca orice limita! 🙂 Si nu cred ca poate exista mandrie mai mare pentru noi! 🙂

In final am cantat din nou si din nou, am aplaudat, ne-am bucurat, ne-am imbratisat si am facut poze de grup! 🙂

 

Alaturi de Flory, cea care m-a luat sub aripa ei atunci cand am poposit in Tinemar si careia ii multumesc pentru cate am invatat

Cele 3 Ramone 🙂

Cornelia

 

CD-UL TINEMAR

Doresc sa multumesc inca odata organizatorilor si tuturor celor ce au facut posibila aceasta revedere! Va iubesc pe toti si va multumesc pentru ca mi-ati dat posibilitatea sa am o copilarie fericita si implinita asa cum mi-am dorit!

TE IUBESC TINEMAR!

La alta REVEDERE DRAGUL MEU TINEMAR! 🙂