Feelings…

Salutare!

M-a cam apucat asa melancolia si mi s-au cam inecat corabiile, ca sa zic asa. Poate ca si voi ati avut sau aveti momente de genul acesta. De fapt, cu siguranta aveti si le avem cu totii de cateva ori bune in viata. Habar nu am daca e o “astenie de iarna”, un dor de sarbatori nebun, sau dorul de cei dragi…sau ceva din toate astea la un loc.

In fine…sper sa vina cat mai repede sarbatorile, sa ii vad cat mai repede pe cei dragi si sa fim impreuna! 🙂 Si bineinteles, abia astept sa vina turistii, pentru ca e vila super pustie! Nici cu treaba multa nu e chiar bine, dar si fara treaba, iar nu e bine. Parca-s nebuna, asa e? Nu stiu cum sunt unii, dar eu urasc singuratatea de moarte! Imi place sa vad lume pe aici, sa fie haos, sa mai stau de vorba cu unii cu altii, sa cunosc oameni noi, sa etc.etc.etc. Si de cand am venit aici m-am obisnuit asa cu lume multa, ceea ce cred eu ca e foarte bine. Sociabilitatea conteaza intotdeauna si ne face mult bine!

Ma uitam azi la Happy Hour si l-am vazut pe fratele lui Mihai Traistariu. Da, da, mai are un frate si o sora. Cica fratele lui a fost om normal, a fost profesor de desen si picteaza si in prezent. Problema este ca omul a facut niste cursuri de yoga si dupa asta a devenit din ala singuratic. S-a schimbat total! E din ala izolat de lume, si-a lasat plete, cica poarta o bluza 3 luni, nu suporta oamenii si nici televizorul. Nu mai vorbeste nici cu frati-su, il tine pe la usa cand vine sa-i aduca mancare si bani. Doamne fereste ce om nebun! E clar ca si yoga asta nu e pentru toata lumea. Nu stiu daca de la asta i s-o fi tras, habar nu am cu ce se “mananca”, da oricum omul nu mai e pe treaba lui! Pacat! Cum sa ajungi asa din om, neom peste noapte? Il intreba reproterul: “si cum o sa va petreceti Revelionul? Sarbatorile de iarna?” Si el: “aaaa, pai aici in apartament, ca eu stau singur nu imi place sa vorbesc cu lumea, prefer sa stau izolat de lume.” Wooow! NU stiu ce sa zic…oi fi eu mai nebuna, dar frate nici asa! Adica nici sa te destrabalezi pe unde apuci, dar nici sa te incui in casa si sa nu mai iesi de acolo!

Cred sincer ca trebuie sa ne bucuram de viata, sa avem prieteni cat mai multi, cunostinte, orice, dar numai sa avem pe cineva cu care sa vorbim oricand avem nevoie. E foarte important ca cineva sa ne asculte la momentul potrivit! Iar cei care spun ca vai domne eu nu am nevoie sa imi spun problemele nimanui, sau sa imi spal rufele in public, cred ca fac o mare tampenie. Asta e doar asa de fatada. Pentru ca fiecare dintre noi are probleme pe care si-ar dori sa i le spuna cuiva, doar pentru a se descarca, nu de altceva! Dar lumea e prea mandra de ea, paroape ca unii nu se mai suporta nici pe ei insisi, asa caractere au, dar sa-i mai suporte si pe altii…

images

V-am pupat! 😉

0 Replies to “Feelings…”

  1. Preotul satului, Nicolae Stancu (34 de ani) slujeşte aici, de un an şi jumătate, o dată la două săptămâni şi „atunci când sunt evenimente”. Anul acesta a mai urcat la Târsa doar pe 1 ianuarie. Pe 10 februarie a reuşit să urce din nou, şi de data asta cu maşina.„Iarna trecută însă, am venit doar pe jos, din Vale (Valea Luncanilor – n.r.), unde am casa parohială. Două ore şi jumătate la urcat, două ore şi ceva la coborât. Oamenii de aici nu cer şi nu aşteaptă nimic de la nimeni. Mă aşteptam să fie mai aspri un pic, nu să vină oricine şi să li se urce-n cap. Eu le-am atras atenţia, de exemplu, să aibă grijă cu cei care vin şi-şi fac case de vacanţă. Pe termen scurt obţii nişte bani, dar dup-aia s-ar putea să nu mai ai unde să-ţi paşti animalele. Şi ăsta e doar un exemplu”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *