10 ani de la terminarea liceului…

Timp, incotro mergi
Spre ce meleaguri noi,grabit alergi
Cum,poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?

Pentru ca nici un moment important din viata nu trebuie sa treaca ne-bifat aici pe blog, trebuie sa imi exprim sentimentele si de aceasta data…sentimente minunate, emotie si multa bucurie.

De veo 3 luni ma cam chinuiam sa-i fac pe fostii colegi din liceu sa ne revedem dupa 10 ani de la terminarea liceului. Mai exact am pus asta la cale dupa ce ma tot intalneam cu diriga prin oras si imi tot zicea hai ma nu vreti sa ne intalnim si noi asa ca de 10 ani? Eu am zis prezent din start, doar ca trebuia sa reusesc sa adun cumva si colegii, multi dintre ei fiind plecati prin tari straine, sau prin alte orase frumoase ale Romaniei.

Primul pas era deja facut, avand in vedere ca am avut ideea sa creez un grup inchis al nostru, al clasei a XII-a “E” in care i-am adunat pe fiecare de-alungul timpului. Apoi am zis hai sa le scriu si sa-i intreb in primul rand daca si-ar dori sa ne vedem si mai ales cam in ce perioada ar putea fiecare. Initial nu au raspuns prea multi, apoi usor, usor tot batandu-i la cap aproape in fiecare zi, au inceput cate unul, cate unul sa se implice si sa-si doreasca aceasta revedere. Asa ca am vorbit cu diriga, i-am zis ca ne-am hotarat, insa fiind prea din scurt, nu am reusit sa scoatem catalogul nostru de la arhiva. Asa ca pentru cei care aveti de gand sa organizati o astfel de intalnire, trebuie sa stiti ca ar fi bine sa depuneti o cerere la secretariatul liceului cam cu o luna de zile inainte de marea revedere, pentru a putea avea catalogul.

Trecand si peste partea aceasta, am avut totusi o copie de pe ultima pagina a catalogului cu toti elevii in ordinea alfabetica, ceea ce inseamna ca oricum prezenta s-a facut! 🙂 Cu o zi inainte am apucat sa organizez totul impreuna cu Cristina, una dintre fostele colege…am apucat sa sunam profesorii (multi erau plecati in concedii ce-i drept), am dat comanda de aranjamentele florale, am comandat un tort, Coco a personalizat cateva sticle de vin cu numele clasei noastre pentru profi, am luat sampanie si tot ce mai trebuia, asteptand cu nerabdare ziua cu pricina. 🙂

E adevarat ca multi dintre colegi nu au putut ajunge si e de inteles ca pana la urma oricand ti-ai propune sa organizezi treaba asta, tot nu reusesti sa-i strangi pe toti in acelasi loc. Imi pare tare rau pentru cei care nu au putut ajunge, dar cine stie poate ne revedem in anul 2025 si mai multi. Una peste alta totul a iesit chiar neasteptat de bine avand in vedere ca am organizat totul prea din scurt. In clasa, diriga a facut prezenta iar fiecare dintre cei prezenti au povestit despre felul in care s-au realizat pana in momentul de fata; despre cei absenti fiecare a incercat sa spuna cam ceea ce cunoaste in prezent, asa ca nu a scapat nimeni fara sa fie pomenit. 🙂 Apoi, fiecare dintre profesori si-a exprimat parerea despre tot ceea ce am realizat, ne-au mai povestit cate ceva despre ei si ne-am amuzat amintindu-ne de peripetiile pe care le faceam la fiecare ora.

Nu ma gandeam, sincer vorbind, ca intr-un astfel de moment poate exista atata emotie…atat din partea elevilor cat si din partea profesorilor care ne-au multumit pentru invitatie. Am ciocnit un pahar cu sampanie, am facut muuulte poze prin liceu, dupa care am plecat la restaurant unde facuseram deja rezervarea cu o seara inainte, si unde bineinteles, noi, elevii am facut cinste pentru implinirea celor 10 ani! Ne-am simtit minunat impreuna, am povestit cate si mai cate de prin liceu si ne-am amintit cu drag si de ceilalti profesori si colegi care lipseau.

As repeta experienta asta in fiecare an daca s-ar putea, pentru ca e absolut fabulos!

Le multumesc tuturor celor care au facut un minim de efort pentr a ne putea revedea, profesorilor pentru ca au acceptat invitatia si chiar si colegilor absenti pentru ca sunt convinsa ca au fost cu sufletul alaturi de noi!

11774488_1137530162930925_788321642_n 17001_10205875962512418_417105008346541173_n 1375142_1137431116274163_8589518917153312717_n 10500524_1025737864127108_9023082070412266643_n 10521696_1137434269607181_9122054107833401180_n 11017671_1137434016273873_3082680494477061731_n 11049592_1025737644127130_3890710709312563277_n 11059397_10205875962032406_8706491097279395227_n 11198728_1137551699595438_1794735844_n 11219717_10205875967672547_7222561509753515642_n 11695022_1137433052940636_763025575500366010_n 11696001_10205876220558869_9132678893461125064_n 11733273_1137530636264211_978388171_n 11737082_1137527812931160_1632660726_n 11737902_10205875960152359_8676139542819200470_n 11739574_1137546996262575_1558077571_n 11745325_1137434302940511_2430335335744311510_n 11748795_1137558529594755_360749242_n 11748833_1137545582929383_60074458_n 11749368_1137528662931075_1710718880_n 11749398_1137529176264357_921658191_n 11749681_1137530809597527_475011941_n 11749825_1137551996262075_1528170325_n 11753285_10205875966872527_2529726691328914264_n 11755522_10205876220478867_912898482462482329_n 11759377_1137552049595403_1159079540_n

Saptamana minunata va doresc! 🙂

Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes!

Nu am spus eu asta, dar Albert Einstein parca pe unii dintre noi ne-a ghicit, asa-i? Poate ca si tu ai simtit nu de putine ori in viata cum e sa fii acel om de valoare…

Dar stai! Sa analizam un pic ceea ce vrea sa spuna Einstein; cum as defini eu valoarea omului? Ea reprezinta modul prin care acesta reuseste sa isi insuseasca anumite atributii, modul prin care el reuseste sa se faca placut de cei ce-l inconjoara, modul in care reuseste sa se faca iubit pentru faptele sale bune vis-a-vis de ceilalti. Valoarea omului nu este ceea ce vrea sa para ci CEEA CE ESTE EL CU ADEVARAT! “Valoarea exprima capabilitatea fiecarui om de a extrage diferite satisfactii din interactiunea cu un obiect, un eveniment sau o alta persoana.” In ceea ce ma priveste, consider ca valoarea unui om se masoara in functie de greutatile pe care acesta le invinge, dupa cum a spus Voltaire.

Despre omul de succes nu cred ca ar fi prea multe de spus; in sensul ca din punctul meu de vedere lumea-i plina de oameni de succes, de acei oameni care vor intotdeauna sa fie ceea ce nu sunt, de acei oameni carora le place doar sa “dea bine” in fata publicului, de acei oameni care fara sa se sacrifice nici un pic, isi doresc sa ajunga insa mult prea departe! Nici nu mai are importanta cum reusesc sa ajunga acolo unde si-au propus, sau cum reusesc sa-si atinga scopul; ei trebuie doar sa fie cumva la inaltime, chiar daca altul ar fi mai demn si mult mai capabil pentru acea pozitie.

Asa cum am spus, in ceea ce ma priveste, consider ca sunt acel om de valoare, si sustin asta pentru ca mi s-a demonstrat din nou exact acum o saptamana. Am inteles ca in viata poti razbate singur, poti face totul prin propriile tale forte, poti avansa pentru ceea ce esti tu si pentru cum reusesti sa fii tu insuti si sa te faci placut fara nici cel mai mic sacrificiu. Intotdeauna mi-a placut sa fiu exact asa cum sunt eu, fara sa joc teatru in fata nimanui, fara sa incerc sa fiu falsa pentru a obtine acel ceva, fara sa ma fastacesc si sa ma “dau pe langa cineva” pentru a-mi vedea scopul atins. Si da, sunt mandra de mine! Sunt mandra pentru ca stiu ca pot invata si mai mult, pentru ca stiu ca pot face multe alte lucruri frumoase si pentru ca sunt exact asa cum sunt eu si nu incerc sa par niciodata altfel.

Astfel, de exact o saptamana mi-am schimbat “job-ul” si asta nu pentru ca as fi insistat eu, nu pentru ca m-as fi asteptat cumva, nu pentru ca as fi stiut ceva! Ci pur si simplu pentru ca mi s-a propus si mi s-a spus ca as fi potrivita si ca in mod sigur m-as descurca si as putea invata si altceva folositor mie. Si pentru ca intotdeauna mi-a placut sa invat lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa socializez si sa nu “fac paianjeni” la creier, categoric am acceptat.

Desi nu stiam mare lucru despre postul pentru care urma sa plec, mi-am zis nu conteaza! Nu am 50 de ani sa-mi fie greu sa pricep! Trebuie sa pot si voi invata si altceva asa cum am mai invatat multe altele pana acum. Daca regret schimbarea? Absolut deloc! Din contra! 🙂

Desi unii au privit schimbarea asta ca pe ceva ciudat si altii poate aveau impresia ca sunt dedicata trup si suflet asistentei sociale, iata ca eu mi-am luat lumea in cap si am trecut la o alta extrema: taxe si impozite. Asta nu inseamna ca ceea ce am facut inainte nu mi-a placut. Oricum sunt genul de persoana care pune suflet in tot ceea ce face si care mai presus de toate este RESPONSABILA pana la Dumnezeu de ceea ce face. Iar eu sunt obisnuita cu mutarile dintr-un loc in altul, caci cine ma cunoaste stie prin cate locuri am umblat si de cate ori m-am tot mutat. Asa ca inca o schimbare in plus (de data asta la capitolul job), poate ca era chiar benefica la momentul acesta.

Omului trebuie sa-i placa ceea ce alege sa faca, trebuie sa devina responsabil pentru ceea ce alege sa faca indiferent prin cate locuri ar umbla sau cate joburi ar schimba. Nu am sa-i pot intelege niciodata pe aceia care tot timpul au impresia ca cineva are ceva cu ei, doar pentru simplul fapt ca pur si simplu nu isi fac treaba la locul de munca. Daca ai ales sa ai un job, ar trebui sa incerci sa mergi de drag la serviciu, sa alegi sa faci totul cu placere; si nu sa-ti fie groaza sa te trezesti dimineata si sa pleci spre locul cu pricina. Daca nu dai randament, cu siguranta nu vei fi privit cu ochi buni. Eu nu ma laud cu mine insami, ci spun doar ca am fost si voi ramane exact asa cum sunt, Aura cea adevarata, chiar daca in ochii altora par un altfel de om.

Si totusi…prin felul meu de a fi, am avut din nou doar de castigat! Si pentru ca sunt asa cum sunt, SUNT MANDRA! 🙂

O saptamana minunata tuturor!

V-am pupat! 🙂

Nimic nu-i atat de usor ca a critica! Nimic nu-ti pica din cer! Nimic nu-ti aduce bucuria decat finalul rabdarii si al sacrificiilor tale!

“Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cand m-am departat,
Multa lume am imblat…”

Tare dragi imi sunt poeziile eminesciene iar versurile acestea mi-au venit in minte gandindu-ma la voi, cei de aici.

Cand omul nu-si gaseste uneori locul sau, cand are momente dese in care simte ca nu stie pe unde “sa se aseze”, cand mintea-i zboara in o mie de locuri, cand are impresia ca uneori e neinteles, prefera cateodata sa se inchida in propria-i carapace si sa astepte sa treaca o vreme, o perioada…perioada aceea care nu-i este tocmai prielnica, acea perioada din viata in care nu se simte tocmai in largul lui, in care si-ar dori sa faca cu totul alte lucruri decat cele din realitatea; acea perioada despre care ti-ai dori sa o vezi zburand ca vantul si ca gandul!

Uneori viata nu e roz, desi se spune ca indiferent cum ar fi, ea trebuie traita cu intensitate pentru ca e darul nostru divin. Si totusi…ai si tu momente in viata ta, sau chiar perioade mai lungi in care ma gandesc ca nu te simti tocmai confortabil. E adevarat ca uneori incerci sa ai momentul tau de fericire intr-un “selfie” afisat pe facebook, insa cu siguranta simti cum acel moment te depaseste cu pasi repezi, riscand sa ramai din nou impreuna cu realitatea. Uneori mintea iti zboara departe si sunt convinsa ca te vezi intr-o alta lume, probabil te vezi acolo unde ti-ai dori de fapt sa fii; insa brusc trebuie sa devi din nou constient si sa cobori incet, dar sigur cu picioarele pe pamant! Nu-i tocmai cel mai fericit moment al vietii tale, insa cu siguranta e prezentul de care nu poti fugi indiferent cat de tare iti doresti cateodata.

De ce sa inceri sa fii ceea ce nu esti de fapt? De ce sa te chinui si sa nu te accepti exact asa cum esti tu? De ce iti place sa te transpui in ceva ireal? Oricum cineva va fi intotdeauna mai bun decat tine, mai frumos decat tine, mai destept decat tine…insa tine minte un lucru: NIMENI NU POATE FI CA TINE! Indiferent de sacrificiile pe care va trebui sa le faci la un moment in viata, indiferent de greul pe care-l vei simti cateodata, nu incerca sa te schimbi in acel cineva care iese din casa cu zambetul pe buze, dar care are un suflet absolut daramat din pricina problemelor! Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Oamenii vor fi langa tine indiferent, doar daca iti pot intelege deziluziile si dezamagirile momentului in sine. Incearca sa ramai tu insuti si oamenii te vor iubi pe tine, cel adevarat!

Lumea e tot timpul plina de rautate, te invarti mereu in acel cerc vicios de care trebuie zilnic sa incerci sa scapi. Unii cred ca sunt puternici, ca sunt duri, insa viata te loveste atunci cand te astepti mai putin, indiferent de ceea ce incerci sa pari a fi.

Ce ramane de facut? Nimic mai simplu: sa te aduni, sa te ridici de fiecare data, sa induri, sa razbati si sa lupti pana la capat!

Un nou record stabilit azi!

“Hey, hey, hey, yupiii iei, yupiii yooo”! 🙂 Habar n-am daca am scris corect dar nici nu mai conteaza prea tare atunci cand sunt mega-fercita! 🙂

Dupa o zi in care nu am alergat deloc pe teren pentru ca a batut un vant naprasnic si simteam ca imi intra si imi iesea din toate urechile, azi am zis ca e musai sa recuperez, avand in vedere ca de vreo saptamana si jumatate ramasesem la un numar de 20 de ture. In plus, ieri recunosc ca am mancat o felie de tort, asa ca pentru felia aia am zis ca e musai sa alerg in plus ca sa o “dau jos”. 🙂 Ca asa se zice, nu? 🙂 Ok, zis si facut!

Dupa o plimbare cu sotul prin natura si pe camp si dupa ceva poze, am ajuns un pic molesita acasa din cauza soarelui si am zis ca ma odihnesc un pic, apoi o “tai” la teren. Am ajuns pe la ora 19:00 si mi-am zis ca sper ca azi sa reusesc sa depasesc cele 21 de ture alergate. Si da-i si trage, si da-i si trage…ma gandeam… bagami-as tort mi-a trebuit, na acum alearga Aura! Si ma rugam sa mai pot inca una, si inca una, si inca una. Si-am putut! Spre uimirea mea, am reusit din nou! Si am alergat nici mai mult, nici mai putin de 30 de ture de teren! :)YUHUUUUUUUUUUU!!! Mi-am facut o cruce, i-am multumit lui Doamne – Doamne ca am reusit si am plecat inapoi acasa fericita maxim!

Mai nou, am o singura problema…am inceput asa sa ma plictisesc un pic tot inconjurand terenul ala si mie nu prea imi place sa-mi bag castile in urechi si sa ascult muzica. Nu le suport! 😀 Dar in timp ce alerg ma gandesc la de toate, imi trec prin minte tot felul de lucruri, imi gasesc linistea sufleteasca, vorbesc cu mine insami, simt ca ma eliberez, simt ca ma relaxez psihic…pentru mine terenul asta de langa casa a inceput sa insemne mult fara sa-mi dau seama…usor, usor a inceput sa imi “cunoasca” gandurile, secretele, temerile, bucuriile, nedumeririle, asteptarile, s.a.m.d. Ba mai mult decat atat, in seara asta am apucat sa observ de pe teren, pentru ca am stat mai mult decat de obicei si apusul soarelui! 🙂 A fost splendid! M-am bucurat tare! 🙂

Intr-o luna si vreo 2 zile am reusit sa ucid vreo 6 kilograme si asta fara sa fac foamea! Sunt multumita! Dar mai ales, sunt multumita de mine pentru ca am reusit pentru prima data sa scap de niste kile mai mult prin sport decat prin facut foamea! Sper sa fie totul bine, ma rog sa-mi tina Dumnezeu obiceiul si sa nu ma las de alergatul pe teren! 🙂

Doamne ajuta!!!

V-am pupat! Week-end placut in continuareeeee! 🙂

11262950_1107264295957512_1115921277_n

                                                             11267648_1107264332624175_1593396722_n

                                                 11329664_1107264302624178_72396971_n

Reteta de azi pentru o dieta sanatoasa

Asa cum am promis, am revenit cu un alt articol, de data asta despre partea aia mai dureroasa; adica despre ceea ce mancam ca sa slabim, sau ma rog, ca sa fim sanatosi si pentru a reusi sa mai dam jos cateva kilograme.

Si totusi…care e partea aia mai dureroasa? Aia cu sportul si cu tinutul de el, sau aia cu dieta si cu ne-pusul la loc al kilogramelor (da, stiu ca se numeste efectul yo-yo). Sau partea cu tinutul dietei pana reusim sa slabim atat cat ne-am dorit si mai apoi sa o dam dracu?

Eu zic ca toate astea-s grele; si sunt LA FEL DE GRELE. Nu e una mai usoara ca alta, sau una mai grea ca cealalta. In ceea ce ma priveste le-am tot incercat pe toate, am dat-o si-asa, si-asa si pe toate partile. Uite ca in prezent am ajuns sa le si combin. Adica sa combin dieta cu sportul. Si am ajuns eu la concluzia (probabil cam tarziu…dar vorba aia, niciodata nu-i prea tarziu) ca asa e cel mai bine. De cand fac sport, de cand mananc mai putin si mai sanatos, parca organismul nu mai cere ca nebunul de toate. Sincer va zic! Oh da…stiu ca pare imposibil pentru multi dintre voi ceea ce spun acum pentru ca ma stiu pe mine de unde am pornit. Dar se poate, daca ne dorim cu adevarat, SE POATE! NU EXISTA NU POT, EXISTA NU VREAU, EXISTA LENE, DELASARE, EXISTA ORICE ALTCEVA!

So…in prezent mananc sanatos, eu asa zic, adica incerc diverse retete sanatoase, incerc sa nu combin alimentele aiurea ci corect, mai tin si cate 3-4 zile din fiecare dieta a mea cu care am reusit sa slabesc in trecut. Dar fac SPORT! Si asta conteaza si se vede foarte tare!

Ce am mancat azi? Dimineata, la micul dejun un platou mic cu fructe taiate: grefa, mar, portocala, kiwi…

Apoi am gatit o supa crema de linte verde: pur si simplu am pus la fiert un morcov, un cartof mic, o ceapa si linte, pe care mai apoi le-am “blenduit” si le-am aromatizat cu boia de ardei iute, piper si sare dupa gust. Am mancat un bol mic fara nimic altceva din aceasta supa-crema, la pranz, iar seara am mancat exact acelasi lucru. In plus, beau foarte multa apa 2-3 l pe zi fara doar si poate.

Cam asa arata supa-crema de linte verde 🙂 E satioasa si foarte gustoasa! Dar si foarte sanatoasa!

11303668_1104324649584810_66085653_n

Sper sa va placa si voua si sa o incercati. In rest…ce sa zic? Spor in ale dietelor si sporturilor! Doamne ajuta sa fie bine si kilogramele sa-si ia zborul ca prin minune! 🙂

Saptamana minunata sa aveti!!!!

:*  😉  :*

Se poate domne! Se poate!

Si uite asa a mai trecut un week-end si uite asa a mai trecut inca o zi de alergare pe teren. Si ma gandeam ca daca v-am aratat cum arat dupa 15 ture de teren, atunci e musai sa vedeti cum arata moaca mea si dupa 20 de ture de alergare :).

11275610_963297690360706_1028175721_n

Pe bune ca nu scriu aceste “posturi” pentru a ma lauda, departe de mine gandul asta; ci pur si simplu mai degraba pentru a ma incuraja pe mine insami. E ca si cum mi-am acordat singura o diploma de merit pentru un nou record stabilit si uite vreau s-o agat aici in cui pe blogul meu. Si de fapt, recordul meu actual e chiar de 21 de ture! Doar ca in seara asta am plecat un pic mai tarziu pe teren, deja se cam intunecase si am zis ca imi ajung 20. Cum ma simt? Bai fratilor jur ca ma simt al naibi de bine dupa ce alerg si ma rog asa de tare sa-mi tina Dumnezeu obiceiul asta pentru mult, mult timp de acum inainte! Si sincer, nu imi vine sa cred ca m-a tinut si atat…avand in vedere ca joia care vine implinesc o luna de zile de cand alerg zilnic pe teren. Am facut o singura data o pauza de 2 zile, in seara in care am fost la coafor pentru ca am ajuns prea tarziu acasa si de Sf. Constantin si Elena pentru ca era ziua mea si am petrecut in familie. In rest da, pot sa spun cu mana pe inima ca m-am tinut de treaba si ca sunt mandra de mine!

Am inceput cu doar 2 ture de alergare de teren de fotbal

Da, ati vazut bine! Doar 2 ture am fost in stare sa alerg in prima mea zi in care am decis ca e cazul sa ma apuc de sport. In ce hal aratam dupa acele 2 ture si alea chinuite vai de mama lor? Oh Doamne nu vreti sa stiti! Eram pur si simplu terminata si ma simteam ca o mamaie de 80 de ani, fara sa glumesc. Ce-i drept aveam cateva luni bune de cand ma lasasem de sala, mai pusesem si cateva kg dupa sarbatorile de Paste, asa ca…tacamul era complet al naibi pentru o mare gafaiala pe cinste. Ok, eram clar pe punctul de a renunta chiar dupa prima tura de alergare. Am zis ca in veci nu voi reusi sa alerg mai mult la cum ma comportasem dupa cele doua ture. Insa a doua zi, am luat-o de la capat si cu chiu cu vai, am reusit sa fac 4 ture de teren. Apoi, de la o zi la cealalta am inceput sa cresc si sa ajung in prezent la cele 21 de ture de alergare fara pauza intre ele, fara prea mare efort si mai ales fara sa gafai dupa ce ma opresc. Nu a fost greu, A FOST AL DRACU’ DE GREU!!!

Va astept si pe voi!

Tot punand postarile cu mine pe facebook si check-in-urile de la terenul de fotbal, mai multe prietene m-au tot felicitat si mi-au spus ca si-ar dori sa aiba si ele ambitia mea si ca ar vrea sa se apuce de sport alaturi de mine. Ba mai mult decat atat, chiar m-au intrebat daca sunt de acord sa vina sa alergam impreuna. BINEINTELES!!! Si acest articol as vrea sa fie un fel de invitatie pentru toate fetele si prietenele de pe facebook care isi doresc sa ma insoteasca. Sincer va zic ca uneori chiar mi-e putin urat asa sa tot alerg singura de nebuna…mi-ati face un mare bine daca mi-ati tine companie. Ba mai mult decat atat ne-am incuraja una pe alta si timpul ar trece mai usor! Asa ca dragile mele, va astept cu tot dragul sa “nenorocim” impreuna acest teren de fotbal care ne sta tot timpul la dispozitie!!! 🙂

Sport fara dieta = 0 rezultate

Ati tot auzit si voi probabil ca si mine pe la televizor, pe facebook si peste tot ca degeaba tii diete daca nu faci si sport, sau ca, degeaba faci sport si te rupi tu in doua, daca nu tii si dieta, sau daca macar nu reusesti sa mananci sanatos! Uite ca eu le-am incercat pe astea doua de fiecare data SEPARAT. Si da, asa e, nu prea am avut rezultate pentru un timp indelungat. Acum e pentru prima data cand am zis ca e cazul sa “lucrez” cu ambele. Asa ca, incerc si diete, sau experimentez mancatul sanatos, dar adaug si sportul. Si rezultatele se observa sa stiti!

Dar despre ceea ce mananc in prezent si cum incerc sa mai scap de cateva kilograme, va voi povesti in urmatorul articol. Am pregatit chiar si o reteta sanatoasa pentru voi! 🙂

V-am pupat! Si nu uitati! VA ASTEPT SA ALERGAM IMPREUNA! 😉

Sa nu-ti pierzi niciodata optimismul! Sa nu-ti pierzi niciodata speranta!

Exista momente cand parca ti se pare ca totul trece greu, ca totul se misca in jurul tau ca melcul, ca timpul parca se opreste in loc. Ciudata lume a noastra, nu? Pentru ca cine nu si-ar dori ca timpul sa stea in loc? Sa profitam de fiecare moment, sa ramanem vesnic tineri, sa traim clipa pentru mai mult decat o clipa…

Si totusi? Nu ti-ai dorit niciodata ca timpul sa treaca peste tine si sa te trezesti din somn peste o zi, peste cateva luni, sau chiar peste un an? Nu ai avut momente cand te-ai gandit ca trebuie sa depasesti anumite situatii mult mai repede? Nu ti-ai dorit niciodata in viata ta sa te trezesti maine si sa simti ca totul a trecut ca vantul si ca gandul?

Cum ramane de fapt cu doza de optimism si de speranta? Exista vorba aceea cum ca “speranta moare intotdeauna ultima”? Sau desi exista, uneori ne paraseste? Poate pe unii dintre noi, da; pe altii nu. In cazul de fata probabil ca totul depinde de psihicul fiecaruia, de gandirea limpede, dar mai mult decat atat, depinde tare mult si de credinta in Dumnezeu; care in astfel de momente, care nu ti se par profitabile pentru tine si peste care ti-ai dori sa treci ca vantul si ca gadul este extrem de importanta!

Oamenii sunt facuti sa gandeasca vrute si ne-vrute, sunt lasati sa simta; uneori sa simta atat de multe in suflet si in inima, incat parca totul devine un amalgam de sentimente si uneori are impresia ca nu isi mai cunoaste cu exactitate trairile si starile sufletului si incotro se indreapta ele. Suntem facuti sa atingem cele mai inalte culmi ale fericirii, dar suntem nevoiti insa sa traim esecuri si dezamagiri pentru  ca mai apoi sa putem invata ce inseamna cu adevarat fericirea. Unii pot fi norocosi, chiar prea norocosi, altii trebuie sa-si construiasca norocul singuri. Dar de cele mai multe ori, cei care primesc totul de-a gata nu stiu sa aprecieze, nu stiu sa masoare valoarea si nu pun pret pe acel lucru! Cealalta categorie poate deveni la un moment dat categoria de oameni frustrata! Asta daca nu stiu sa isi valorifice si putinul pe care il au si nu stiu sa pretuiasca “totul” acela obtinut cu greu.

Din pacate, categoria de oameni frustrati exista si intotdeauna va “persista”. Ei sunt acei oameni care incearca sa-si arate rautatea, insa ei nu sunt rai! Nu cred ca exista oameni rai, exista doar oameni frustrati. Exista oameni suparati pe ei insisi pentru ca ajung in momentul in care realizeaza ca poate la un moment dat in viata ar fi putut face mult mai multe lucruri pentru realizarea si pentru buna-starea lor, dar nu au facut-o. Sunt suparati pe ei insisi pentru ca uitandu-se in jur, isi dau seama ca la un moment dat in viata, undeva, candva, ceva s-a pierdut pe drum. Sunt suparati pe ei insisi pentru ca se uita in jur si au impresia ca celorlalti le pica totul din cer de-a gata, numai lor nu. Astfel devin frustrati, nelinistiti, iar moralul lor se duce usor, usor la pamant. Mai grav este ca unii ajung chiar sa-i urasca pe cei din jur pentru ne-sansa proprie!

In viata nu trebuie sa ne lipseasca acea doza minima de optimism! Nu trebuie sa ne lipseasca acea ultima speranta cu care ramanem. Dar mai ales nu trebuie sa ne lipseasca increderea in Cel de sus! Daca am uitat sau am incetat sa credem in minuni, atunci ne-am uitat pe noi insine si nu ne mai pasa!

Zi linistita!