Din culisele campaniei “Cumpără o prăjitură de casă și trimite un copil în tabără”

Lume, lume bună seara! Păi nu vă spusesem cum am petrecut și cum a fost pe 28 Mai la Albești, unde pentru campania Direcției de Asistență Socială Mangalia, am vândut prăjituri pentru a trimite copiii defavorizați în tabere și în excursii.

Ne-am adunat cu mic cu mare încă de la primele ore ale dimineții pentru a pregăti standul nostru și a-l înfrumuseța așa cum am crezut mai bine de cuviință; și bine am făcut pentru că oamenii ne-au susținut și au empatizat cu noi de cum ne-au zărit. Prăjiturile noastre de casă au îmceput să se cumpere una câte una și eram nevoite să scoatem din vitrina frigorifică altele destul de des, pentru a reîmprospăta oferta noastră și a umple standul.

Despre alegerea prețului/prăjitură

Inițial vorbiserăm și hotărâserăm să nu impunem un preț anume, ci să lăsăm omul să doneze atât cât consideră și să își aleagă orice prăjitură, pentru că donația în scop nobil e donație și nu se impune preț. Apoi am considerat că totuși fiecare dintre noi a muncit destul de mult, iar în ceea ce mă privește, trebuie să spun că am copt 7 tăvi mari de blaturi pentru prăjitura pregătită de mine, și că ar trebui să punem un preț de minim 5 lei/oricare prăjitură. Dacă am făcut bine sau nu, nici acum nu îmi dau seama, însă ceea ce știu sigur este faptul că oamenii nu doar că au cumpărat diferite feluri, ci chiar au donat și bani în plus, susținând campania noastră. Alții au fost de părere că prețul de 5 lei/prăjitură a fost unul prea mic și că trebuia să precizăm că donația pornește de la minim 5 lei, ca omul să ne lase mai mult chiar și pentru o singură prăjitură. Eu zic că a fost bine așa cum am procedat, adică nici prea mult, nici prea puțin și că omul care a donat a fost și mulțumit și s-a bucurat de gustul dulce al copilăriei, fără să aibă impresia că vrem să luăm pielea de pe el.

Cine ne-a susținut în “nebunia” noastră

Când spun nebunia noastră, fac referire la o nebunie frumoasă, cu oameni buni la suflet și colegi cum rar ți-e dat să mai întâlnești. Inițial,  ideea a fost a doamnei Nicoleta Griguță, consilier și fondator al Asociației ProActiv pentru Comunitate, iar mai apoi bineînțeles că noi, Direcția Asistență Socială, am fost super încântați de cele propuse, reușind astfel să ne organizăm și să ne dorim cu ardoare să mergem până la capăt în acest proiect. Am început să ne dăm cu părerea despre ce feluri de prăjituri am putea face, despre cum să le așezăm, despre cât de mare să fie bucata de prăjitură, etc.; am comandat caserole din plastic, am făcut un logo cu numele direcției pe care mai apoi l-am lipit pe fiecare caserolă în parte, am pregătit un banner cu numele campaniei și ne-am implicat înainte de orice cu sufletul pentru ca totul să iasă ca la carte! Trebuie să mai precizez faptul că toate prăjiturile care s-au pregătit, au fost realizate cu propriile resurse financiare ale fiecăruia dintre noi.

În tot acest timp am fost susținuți bineînțeles de către șefa serviciului de Asistență Socială, Adriana Duca și de către domnul director Claudiu Stamate. Acestor omeni și doamnei Nicoleta Griguță le mulțumim încă o dată pentru că au crezut în noi și pentru că ne-au fost alături. Nu în ultimul rând, trebuie să mulțumim domnului Primar al Comunei Albești, Gheorghe Moldovan, care ne-a acordat standul pentru a putea fi prezenți la sărbătoarea “Fiii Satului”.

Câte feluri/tipuri de prăjituri s-au vândut pentru campania “Cumpără o prăjitră de casă și trimite un copil în tabără”

Multeeeee, foarte multe…aproape că dacă stau bine și mă gândesc nici nu mi le mai amintesc prea bine pe toate, dar să le mai știu și numărul. 🙂 Însă vă pot spune așa: că primele prăjituri aflate în top la vânzare, aș putea spune TOP 3 prăjituri de casă vândute, au fost fagurii cu cremă de vanilie, nucile cu cremă de cacao și salamul de biscuiți. 🙂 Colegele care au pregătit aceste 3 feluri au fost cele mai fericite, văzând că au rămas primele fără marfă. 🙂 Am avut și brioșe…cu fructe și cu ciocolată, eclere cu vanilie, prăjitură cu nucă și măr, pandișpan cu fructe, prăjitură Snikers, prăjitură Tosca (făcută de mine), felie de tort cu ciocolată, plăcintă cu măr, foi de napolitate umplute cu cremă, eclere cu ciocolată, prăjitură cu fructe de pădure și pe cuvânt că în momentul ăsta nu mi le amintesc pe toate; așa că dragele mele colege vă rog să ma iertați dacă am uitat de prăjitura vreuneia dintre voi. 🙂

Final apoteotic

La ora 15.30 nu mai aveam nici un fel de prăjitură și încă nu ne venea să credem că noi am fost în stare să ne facem reclamă și să vindem aproape 900 de caserole cu prăjituri de casă. Atât am mai strigat făcându-ne publicitate, încât lumea care ne auzea era imposibil să nu se apropie de noi! 🙂 Eram atât de fericite încât am încins o horă și ne-am distrat la maxim după atâta muncă frumoasă. Din interviul de mai jos, acordat chiar de locul faptei :), puteți afla și suma pe care am reușit să o strângem în acea zi minunată, pentru care le mulțumim oamenilor care ne-au “trecut pragul”și au gustat din prăjiturile noastre. 🙂

– Nicoleta Griguță și Claudiu Stamate –

O actiune "dulce" incununata de succes. Trimite un copil in tabara! Sub acest generic s-a desfasurat actiunea umanitara initiata de Directia Asistenta Sociala Mangalia impreuna cu Asociatia Proactiv Pentru Comunitate, duminica, 28 mai 2017, la Ziua Comunei Albesti.

Publicată de Mangalia.TV pe Sâmbătă, 3 Iunie 2017

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noapte bună!

Pe curând! 🙂

Sa lamurim lucruri

Mi-am dorit sa scriu acest articol pentru a lamuri unele lucruri in ceea ce priveste activitatea mea desfasurata aici, “la mine acasa”, pe acest blog. 🙂

Pentru ca am foarte multi prieteni virtuali atat pe facebook, cat si pe alte retele de socializare care imi citesc blogul si de obicei cam tot ceea ce scriu aici, as vrea sa va spun voua  unele lucruri pentru a ma putea face inteleasa. De ce simt ca trebuie sa ma fac inteleasa? Pentru ca unii dintre prietenii care “ma citesc” nu sunt la prima tinerete, poate nici la a doua si stiu ca printre acestia se numara si aceia care nu prea inteleg de fiecare data cu ce “se mananca” niste linkuri inserate intr-un articol, sau de ce fac atata reclama unor magazine, site-uri, magazine online, etc.

Astfel dragii mei, as vrea sa va spun ca tot pe acest blog din cand in cand mai scriu si advertoriale. Adica, unele articole pe care mi le solicita anumiti oameni cu care colaborez/lucrez. Si pentru ca eu am decat un singur blog, il utilizez tot pe acesta si pentru asa ceva.

Ceea ce as vrea de fapt sa intelegeti din toata povestea asta, este faptul ca desi lucrez pentru altii si desi scriu despre anumite site-uri online si le promovez, FOLOSESC PROPRIILE MELE IDEI, PROPRIILE MELE GANDURI SI SITUATIA IN CARE EU MA AFLU, in fiecare dintre aceste texte! Nu imi place sa “aberez” aiurea, “sa o iau pe campii”, sa imi imaginez ca e ca si cum m-as pune eu in locul altora si sa descriu o poveste imaginara doar de dragul de a scrie. Imi place doar sa scriu, este o pasiune si nu o fac DOAR pentru bani! Am scris multe articole pentru a acorda un mic ajutor pentru multe alte persoane si pentru multe cazuri grave in care v-am solicitat si voua ajutorul de atatea ori. Nu as cere niciodata bani pentru astfel de articole avand in vedere ca macar cu atat ii pot ajuta pe acei oameni daca ei ma roaga. Pentru astfel de cazuri raspund intotdeauna PREZENT si ajut cu toata inima mea macar prin promovare!

Fac ceea ce imi place, adica scriu ceea ce imi place si exact ceea ce simt in fiecare dintre articolele mele!

Nu in ultimul rand, as vrea urez si eu tuturor doamnelor si domnisoarelor o primavara insorita, cu sanatate si bucurii in suflete!

LA MULTI ANI!

O saptamana usoara!

V-am pupat! 😉

UPDATE – Ai putea trai o viata in umbre si lumini?

AICI puteti gasi si filmuletul de prezentare pentru cazul lui Valentin!

HAIDETI SA-L AJUTAM!

 

 

Stiu si sunt aproape convinsa ca nu trece zi de la Dumnezeu fara ca tu sa vezi o fotografie pe facebook, sau la tv, sau intr-un ziar care sa infatiseze un apel umanitar; stiu ca probabil asa cum face majoritatea, si tu obisnuiesti sa treci cat mai repede cu scroll-ul peste acea fotografie, doar, doar sa nu o mai vezi pentru ca ori iti face rau si te emotioneaza, ori pur si simplu refuzi sa mai dai atentie la astfel de lucruri. E foarte adevarat ca in zilele noastre intalnim din ce in ce mai multe cazuri de acest gen si toate incearca sa ne inmoaie sufletul macar un pic. Cu siguranta ca toti ar avea nevoie de ajutor, toti isi striga disperati durerea, toti ar vrea sa aiba cat mai repede acei bani pentru acea operatie in strainatate, sau pentru a se face bine cumva.

In ceea ce ma priveste, trebuie sa recunosc ca fiecare caz in parte de acest gen ma emotioneaza…il citesc, apoi imi spun “fereasca Dumnezeu ce nenorocire s-a abatut asupra acestor oameni”. In ceea ce priveste donatiile, stiu ca de cele mai multe ori sumele de care acesti oameni au nevoie sunt unele exorbitante si chiar nu consider ca mi-as putea permite sa ajut, desi va jur ca daca as avea posibilitatea as face-o fara sa stau pe ganduri si i-as ajuta cu bani pe fiecare in parte. Au fost si dati cand mi s-a intamplat sa fac unele donatii insa sumele au fost foarte mici. Totusi, am fost impacata cu mine insami ca am putut face macar atat.

Ar trebui ca de fiecare cand citesti un astfel de mesaj, sau cand vezi o astfel de fotografie cu strigat dupa ajutor, sa incerci sa te pui doar o secunda in locul acelor oameni si sa te gandesti cam ce ai putea face tu, sau cum ai reactiona? Eu una sunt mai sensibila de fel si chiar ma gandesc la acei oameni necajiti din toate punctele de vedere. Si pentru ca stiu ca printre voi sunt atatia care in mod sigur isi permit sa faca o donatie cat de mica, v-as ruga sa aveti rabdarea si interesul pentru a descoperi si poveste lui Valentin…

“Valentin a venit pe lume la 7 luni când mama lui a suferit o hemoragie, s-a născut la Râmnicu Sărat prin cezariană, a stat cinci săptămâni într-un incubator şi a plecat acasă lângă surioara lui de 16 ani cu o fişă medicală în care scria că este perfect sănătos. Şase luni mai târziu, părinţii aflau că puiul lor nu poate vedea pentru că are retina dezlipită şi că niciodată în România nu va putea fi salvat.

 S-a născut prematur la şapte luni prin cezariană, a stat cinci săptămâni într-un incubator în Maternitatea din Buzău unde s-a luptat pentru viaţa lui. A simţit căldura părinţilor încă de la prima atingere pentru că era iubit din tot sufletul. Venise târziu în familie, el fiind al doilea copil după o fată de 16 ani. După cinci săptămâni, colivia din sticlă se înlocuia cu un pătuţ călduros cu jucării şi culori. Medicii erau liniştiţi în privinţa lui şi au dat bilet de externare prin care părinţii primeau cea mai bună veste: era perfect sănătos. Toată familia era fericită pentru că ce fusese mai greu trecuse cu bine, însă lucrurile stăteau cu totul şi cu totul altfel. Nenorocirea s-a abătut asupra părinţilor şase luni mai târziu când pe ochişorii micuţului a apărut o pată. Atunci, au aflat cu stupoare că băieţelul lor nu vede şi nu a văzut lumina zilei, că are retina dezlipită. A fost diagnosticat cu retinopatie de prematuritate grad V.

Medicii de la Spitalul de la Oftalmologie Bucureşti le-au spus că şansele de reuşită în cazul unei intervenţii chirurgicale sunt mai puţin decât reduse. Părinţii au făcut eforturi supraomenesti pentru copilul lor. Erau disperaţi şi pentru nimic în lume nu au vrut să accepte condamnarea copilului. “După naştere am întrebat dacă băiatul este bine şi ne-au spus că da. Pe biletul de ieşire scria că văzul si auzul sunt perfect normale. Nu am avut nicio bănuială. Când am aflat că nu vede şi că şansele pentru a vedea lumina zilei sunt aproape inexistente am simţit cum cerul cade pe mine”, spune tatăl băiatului.

Au bătut din uşă în uşă pentru a cere dreptul la o viaţă normală pentru copilul lor. Strigătele lor de neputinţă nu erau auzite. Simţeau că totul se năruie pentru ei. Băieţelul lor nu avea niciodată să le vadă iubirea din ochi, nu avea să vadă culorile toamnei sau jucăriile din camera lui. Au apelat la Organizaţia Salvaţi Copiii România unde au primit îndrumare pentru a avea semnăturile necesare pentru o deplasare în străinătate. Au aflat că în America, băiatul poate fi salvat. Înainte de a ajunge peste ocean, aveau nevoie să meargă în Italia la un control pentru că doctorul din America era originar din Italia. Au făcut control, au reuşit să strângă şi bani pentru a pleca în America la operaţie şi în mai, anul trecut, copilul a fost operat.

Întervenţia a decurs bine şi băieţelul a început să zărească puţin cu ochiul drept. Procesul de vindecare este lung şi anevoios, dar există speranţe. Acum băieţelul trebuie să ajungă din nou în Italia la un control şi pentru asta este nevoie de o mie de euro. Pentru mulţi oameni nu înseamnă nimic, însă pentru părinţii copilului înseamnă o avere. “Aş da orice să pot să-i salvez ochişorii. Când ne ia braţe pune mânuţele pe faţa noastră pentru a ne recunoaşte, ţi se rupe inima. Într-o zi mi-a zis: Mama, te văd! Nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie ce a fost în sufletul meu în acel moment. Vede în umbre şi lumini, trăieşte în umbre şi lumini. Ne dorim să se facă bine, ne dorim să nu mai depindă de noi că noi nu o să trăim veşnic. Visez ca în viitor să se poată descurca singur, să meargă la şcoală, să înveţe o meserie”, spune mama lui Valentin. Au nevoie de ajutor pentru a-i oferi copilului o viaţă normală.

Cei care vor să întindă o mână de ajutor pot face donaţii în conturile de mai jos:

Titular: Cristea Florica Nicoleta

Cod IBAN: RO03RNCB0097063497800002

COD IBAN: RO73RNCB0097063497800003

Sucursala: BUZAU RIMNICU SARAT

 

sau

 

 

Titular: Cristea Florica Nicoleta

Cont la Banca Transilvania

RON: RO07BTRLRONCRT 0202303701

USD: RO58BTRLUSDCRT 0202303701

Sucursala: BUZAU RIMNICU SARAT

 

foto_valentin_45_03779300

Sincer va spun si eu ca am vorbit cu mamica lui Valentin si este disperata; isi doreste din tot sufletul sa faca rost de aceasta suma de bani pentru a putea pleca cu copilul din nou la investigatii. Daca aveti cont de Facebook, pe mama copilului o puteti gasi chiar AICI! Aveti mai sus de asemenea si conturile in care puteti depune banutii, atat cat puteti voi si cat va lasa inima. De data aceasta trebuie sa recunoastem ca suma nu este una atat de imposibila, insa pentru parintii lui Valentin este peste puteri!

Haideti sa facem o fapta o buna si sa nu uitam ca DAR DIN DAR SE FACE RAI! In ceea ce ma priveste voi face o donatie pentru Valentin chiar maine si promit asta chiar aici de fata cu voi. Nu conteaza suma asa cum am mai spus!!! Important este sa va doriti sa ajutati acesti oameni. Nu va ia foarte mult sa ajungeti pana la banca, v-ati putea rupe putin din timpul vostru pentru a ajuta un copil ce are viitorul inainte, sa vada lumina zilei, sa-si vada si sa-si cunoasca parintii, sa poata visa la viitorul sau cu ochii larg deschisi!

Haideti sa-i dam o sansa lui Valentin!!!

VA MULTUMESC!

***roaniatv.net

“Aşadar, cerinţa mea nu este prea mare…”

Ti se pare cunoscuta o astfel de fraza? Probabil ca da si asta pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa cerem la un moment dat oarecum imposibilul, atata timp cat in mintea noastra avem impresia ca cerem aproape nimic. Un astfel de “nimic” cere si domnisoara din textul de mai jos.

Culmea e ca nu e singura care si-ar dori asta, ba din contra ele au inceput sa apara cu sutele de mii. Unele domnisoare din zilele noastre sunt in stare chiar sa isi vanda si virginitatea, doar doar s-or imbogati peste noapte. Daca cumva apare si vreun copil din actul consumat, hopa mai cade ceva, ori il vinde si pe el, ori are un motiv in plus sa ramana cu “bogatanul”. Pentru ca ce Doamne iarta-ma ne mai mira in ziua de azi?

Se spune ca banii n-aduc fericirea, ci numarul lor. Asa sa fie? Tu ce zici? Vorba celui din text…fetelor,fetelor frumusetea-i trecatoare, iar corpul si carnea de pe voi sunt mai importante de zeci de ori decat o mie de euro, sau mai stiu eu cat. Parerea mea este ca indiferent cat ai alerga dupa un om cu bani si cat de frumoasa ar fi viata ta la inceput, tot nu vei reusi sa ai parte de iubirea adevarata si sa simti o viata intreaga lucrurile frumoase oferite de relatia ta si de omul cu care ai ales sa iti petreci restul vietii. Crezi ca te poti preface la nesfarsit ca iubesti un mos de exemplu? Da, am o problema cu tinerele care ajung sa se casatoreasca cu mosii doar pentru bani. Si cunosc astfel de cazuri destul de bine. Cand privesc o fotografie de la nunta unui astfel de cuplu, pur si simplu mi se face sila la propriu. Pai bine ma tu o domnisoara frumoasa, desteapta, aratoasa sa apari langa un tataie de 70 de ani? Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului! Esti sigura mai fetita ca tu il iubesti pe mosulica asta si ca te bagi in pat langa el din dragoste? Si scuze dar nu vreau sa ma gandesc la ce urmeaza dupa partea cu bagatul in pat ca deja visez urat la noapte.

Si toate astea doar si doar pentru bani, bogatii, masini scumpe si averi. Pai ce-o zice mamicuta ta cand te-oi duce tu frumusel acasa sa i-l prezinti pe gineri-sau? Saraca va suferi un soc probabil…cred ca zice in gandul ei “tata ce bine ca ai mai venit pe la noi!” Bineinteles asta daca nu cumva ea deja il placea oricum dinainte sa il cunoasca, doar pentru ca fii-sa va trai ca o regina.

Mai jos poti citi un text demonstrativ ca sa zic asa…acu’ tipul sustine ca pitipoanca asta nu si-a gasit fraierul, dar eu sunt convinsa ca daca mai asteapta putin, in mod sigur o sa-l gaseasca…

“Voi fi sinceră în legatură cu ceea ce îmi doresc. Anul acesta împlinesc frumoasa vârstă de 25 de ani. Sunt foarte drăguţă, stilată şi am gusturi bune. Îmi doresc să mă căsătoresc cu un bărbat care câştigă cel puţin 500.000 de dolari pe an. S-ar putea spune că sunt lacomă, dar cu un salariu anual de 1.000.000 de dolari se consideră că faci parte din clasa medie în orasul New York. Aşadar, cerinţa mea nu este prea mare. E cineva pe acest forum care are un venit care să se încadreze în parametrii mei? Sunteţi toţi căsătoriţi? Întrebarea mea este: Ce ar trebui să fac pentru a mă căsători cu o persoană bogată, aşa cum sunteţi voi? Dintre cei pe care i-am întâlnit, cel mai bogat avea 250.000 de dolari anual, şi se pare ca asta este limita superioară la care am ajuns. Dacă cineva intenţionează să se mute într-o zonă rezidenţială, cu costuri ridicate, la vest de New York City Garden, nu sunt de ajuns 250.000 de dolari anual. Umilă, pun urmatoarele întrebări: 

1) Pe unde se perindă majoritatea burlacilor bogaţi? (vă rog să lăsaţi o listă cu baruri, restaurante şi săli de sport) 2) Ce grupă de vârstă ar trebui să vizez? 3) De ce multe dintre soţiile celor bogaţi au un aspect mediu? Am întâlnit câteva fete care nu au un aspect ieşit din comun şi nu sunt nişte persoane interesante, dar sunt capabile să se mărite cu oameni bogaţi. 4) Cum decideţi cine să fie soţia şi cine să rămână doar prietenă? (obiectivul meu este să mă căsătoresc).

Dragă Ms. Pretty,

Am citit postarea ta cu mare interes. Cred că există o mulţime de fete care au întrebări similare cu ale tale. Permite-mi, te rog, să analizez situaţia ca un investitor profesionist. Venitul meu anual depăşeşte suma de 500.000 de dolari, aşa cum ceri, să nu se creadă că pierd timpul aici. Din punctul de vedere al unui om de afaceri nu e o decizie bună să se însoare cu tine. Răspunsul este simplu, aşa că dă-mi voie să-ţi explic. Pune detaliile deoparte, ceea ce încerăm să facem este un schimb “frumuseţe” – “bani”: Persoana A oferă frumuseţe şi persoana B plăteşte pentru ea, cinstit. Cu toate acestea, există o problemă gravă aici, frumuseţea ta va dispărea, dar banii mei nu vor pleca fără un motiv întemeiat. De fapt, venitul meu va creşte de la un an la altul, dar tu nu poţi fi mai frumoasă an după an.

Prin urmare, din punct de vedere economic, eu sunt un activ de apreciere, iar tu unul de depreciere. Nu vorbim de o depreciere normală, ci de o depreciere exponentială. Dacă ăsta este singurul tău bun, valoarea ta va scădea extrem de mult după 10 ani.

Folosind termenii de pe Wall Street, fiecare tranzacţionare are o poziţie. Întâlnirea cu tine este de asemenea o “poziţie de tranzacţionare”. Dacă valoarea schimbului scade, vindem şi nu este o idee bună să o păstrăm pe termen lung – lucru valabil şi pentru căsătoria pe care tu o vrei.

Pare dur să zic asta, dar pentru a fi o decizie înţeleaptă, orice activ cu o valoare mare de depreciere va fi vândut sau… “închiriat”. Hilar, nu? Oricine câştigă peste 500.000 de dolari pe an nu este un prost; ne vom întâlni cu tine, dar nu ne vom căsători cu tine. Te sfătuiesc să nu mai cauţi indicii pentru a te căsători cu un tip bogat. Ai putea face tu ceva pentru a câştiga peste 500.000 dolari pe an. Ai mai multe şanse decât să găseşti un prost bogat. Sper că acet raspuns te ajută! “

semnat, J.P. Morgan CEO

Fetelor dragutelor, cautati iubirea adevarata si cautati sa va indragostiti de cel cu care urmeaza sa impartiti patul inca 50 de ani de acum inainte. Banii vin si pleaca si totul se poate narui intr-o secunda. Cam asa este si cu frumusetea asta…nu pleaca ea intr-o secunda, dar sa nu uitam ca nu mai intinerim…

Noapte frumoasa! 😉

 

Anemona are nevoie de ajutor!

Salutare!

Iata ca din nou ne intalnim cu un apel umanitar…probabil ca multora incepe sa li se para ciudat, sau poate unii zic ca deja blogul meu contine mereu astfel de anunturi. Iar eu am sa le raspund astfel: atata timp cat cineva solicita un astfel de ajutor si atata timp cat acesta este singurul ajutor pe care eu il pot oferi, am sa public astfel de articole de fiecare data. Mi-ar placea tare mult si as fi incantata sufleteste daca as putea oferi si ajutor in bani pentru astfel de cazuri. Dar asa cum bine stim cu totii, operatiile de care copiii cu probleme au nevoie, costa foarte mult pentru un om de rand. De aceea, as vrea sa-i las pe acei oameni care isi pot permite, rugandu-i sa faca un gest frumos pentru copiii cu probleme dar si pentru parintii acestora care sufera ingrozitor.

Dar sa  vorbim acum despre cazul Anemonei; Anemona are 4 anisori si este nevazatoare de la varsta de 6 luni. “A mai fost operata in SUA,  dar in luna mai am fost la control in Italia si din pacate medicii ne-au dat vestea trista ca Anemona mai are nevoie de inca o operatie deoarece muschii au inceput sa lucreze mult prea repede cat nu-i necesar, si i se desprinde retina. Din spusele medicului, de nu vom ajunge cu ea, risca sa se rupa de tot si s-o ia de la capat, lucru cel mai dureros pentru noi. Trebuia sa fim la operatie in luna iulie dar nu am reusit,  deoarece nu s-a strans suma necesara. Nu-mi doresc nimic pe lume decat ca Anemona sa-mi zica mami te vad si sa nu stea in intuneric. Daca ma credeti sin suflet va spun, caut oameni pe internet si le scriu povestea dar nimeni nu ne raspunde. Va rugam din suflet s-o ajutati cu cat puteti si daca doriti, sansa Anemonei sta in mainile dvs. Va rugam sa nu treceti cu vedere mesajul nostru .DOAMNE AJUTA!”

Acesta este primul mesaj pe care l-am primit din partea mamei Anemonei…este groaznic si stim cu totii vorba aia: “numai mama sa nu fii”… Cel doilea mesaj al doamnei suna cam asa:

“Multumim pentru raspuns si asta e un ajutor foarte mare pentru noi! ANEMONA a mai fost operata la ochisorul stang de 2 ori in ianuarie 2012 si pe 15 august 2012 . In urma celor doua operatii muschii i-au fost atrofiati. In 15 august a facut operatie din enzime din sangele mamei. In data de 18 mai 2013 s-a facut control in Italia. Medicii ne-au dat maxim 3 luni sa ajungem cu ea. Pe data de 31 iulie trebuia sa faca aceasta operatie dar din pacate nu am reusit. Suma pentru operatie este de 17.000 mii de dolari, din care am reusit sa strangem suma de 12.000 dar ne mai trebuie restul, plus cazare si drum. Ne-am dori foarte mult sa ajungem prin luna octombrie. Daca doriti sa ne ajutati va oferim si datele noastre:

Contul in lei este: RO77RNCB0252109051950002

 Euro: RO49RNCB0718109051950001

 NR. DE TEL. : 0730359528 SAU 0748434018.

Va multumim pentru ajutor! O seara binecuvantata va dorim !

481300_142832912539796_277179689_n

Asa ca oameni buni cu suflet mare, daca vedeti acest articol, nu ezitati sa contactati acesti parinti care sufera ingrozitor! 

Sanatate multa Anemona si sa dea Dumnezeu sa te faci bine!

V-am pupat!

Cele mai bune servicii profesionale

Salutare!

Cine oare nu-si doreste in zilele noastre sa aiba cele mai bune calificari in cele mai interesante si cautate domenii de pe piata? Si cand spun cele mai interesante domenii si cele mai cautate, e clar ca aici ma refer la acele domenii si servicii care produc cu adevarat bani. Pentru ca sa fim seriosi…ce se cauta in ziua de azi? Doar domenii si joburi cu ajutorul carora se fac bani, multi bani. Si omul de asta are nevoie! Totul, mai ales in Romania se rezuma la bani, pentru ca ce-i drept, fara ei nu putem supravietui.

pic

Si pentru a fi cei mai buni si a reusi in cele mai inalte domenii, avem nevoie de certificari iso 9001.  La ce anume ne referim cand vorbim despre aceste certificari? Mai exact la o confirmare a competitiei sau a competitivitatii actului managerial dintr-o organizatie. Certificarea reprezinta mai exact o apreciere a faptului ca aceasta are posibilitatea de a oferi satisfactii celor interesati de rezultatele acesteia. Ei pot fi anumiti furnizori sau clienti. Faptul ca intr-o organizatie exista un mod competitiv de administrare, si de o mai buna gestionare a diverselor activitati sau procese, ne ofera garantia ca avem de-a face cu certificari iso 9001. Pentru ca, datorita unui mod competitiv de lucru, organizatia respectiva furnizeaza maxima incredere, tocmai in ideea ca isi respecta cu strictete angajamentele luate.

Certificari iso 9001 s-a infiintat cu scopul de a face serviciile de consultanta in vederea certificarii ISO, accesibile tuturor companiilor, indiferent de marimea acestora. Acestia garanteaza prin calitatea serviciului de consultanta ISO oferit, obtinerea “Certificatului ISO 9001” (ISO 14001 ; OHSAS 18001; HACCP/ISO 22000) indiferent de organismul de certificare ales. Standardul ISO 9001 este unul dintre factorii care favorizeaza comertul international cu bunuri si servicii.

Ce ziceti? V-ati convins de cat de importante sunt toate aceste lucruri pentru a avea parte de o reusita? Niciodata nu e prea tarziu sa apelam la ceva ce ne-ar putea fi de folos la un moment dat in viata.

Numai bine! 😉

Şapte lucruri inedite despre banii româneşti!

Istoria banilor româneşti este una lungă şi agitată, dominată de schimbări şi de legende care au supravieţuit peste ani. „Adevărul” vi le spune pe cele mai interesante dintre ele.

Imagine

1. De unde vine numele de leu. La mijlocul secolului al XVII-lea, în plin declin politic al Ţării Româneşti şi Moldovei, piaţa monetară e invadată de mai multe monede străine. Cea mai cunoscută a devenit însă talerul olandez (leeuvendaalder), care avea gravat pe una dintre feţe un leu.

„Leii olandezi” au fost folosiţi mai bine de un secol. Popularitatea lor a fost atât de ridicată încât, chiar şi după retragerea din circulaţie, au fost identificaţi în popor cu noţiunea de monedă. Asta a durat cam două veacuri, până când leul a primit certificat de naştere. La 22 aprilie – 4 mai 1867 apare legea care înfiinţează sistemul monetar românesc.

Şi tot atunci apare leul cu subdiviziunile sale în bani, şi nu în parale, ca până atunci. Un leu echivala cu un franc francez.

2. Cel mai puternic leu din istorie. L-am avut chiar la început, în 1867, când a luat naştere sistemul monetar naţional. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

3. Cine a pus bazele Băncii Naţionale.  Eugeniu Carada a fost capul limpede care s-a ocupat de tot ce înseamnă începuturile Băncii Naţionale a României: de la legea de funcţionare (17 – 29 aprilie 1880), până la construcţia clădirii şi fabricarea primelor bancnote. În iulie 1880, de la Paris, el trimitea o epistolă către ţară: „Am proces la demersele necesarii spre a asigura fabricarea hârtiei pentru biletele Băncii Naţionale a României. Cea dintâi şi cea mai importantă lucrare este fabricarea pânzelor, filigranul fiind astăzi aproape singura garantă reală a hârtiei fiduciare (n.r. – cu valoare convenţională)”.

De la Paris, Carada s-a întors cu un maldăr de bani. Banii României: 900.000 de bilete de 20 de lei, 300.000 de bilete de 100 de lei şi 25.000 de bilete de 1.000 de lei. Tot Carada a ales culoarea albastră a banilor, efigia împăratului Traian şi personificarea României ca mamă în mijlocul fiilor ei. Toate acestea au fost desenate de pictorul francez Georges Duval, tocmit tot de Carada, acolo, în Franţa.

4. De ce erau atât de deteriorate bancnotele din perioada comunistă. Bancnotele din perioada comunistă erau făcute pe o hârtie de o calitate îndoielnică, de la fabrica Letea (Bacău). Ele se deteriorau foarte uşor şi, pe lângă acest aspect, cei de la Banca Naţională s-au lovit şi de încăpăţânarea Elenei Ceauşescu.

“Ea considera că emisiunea monetară era generatoare de inflaţie. Dar când emiţi, înlocuieşti; nu aduci niciun fel de cantitate în plus pe piaţă. A trebuit să mă duc cu o valiză la ea, să vadă cât de mucegăite erau bancnotele care circulau. Tot n-a vrut să accepte o nouă emisiune de bani, aşa că am pus în circulaţie, pentru salarii şi pensii, bani care erau destinaţi distrugerii”, spune Decebal Urdea, fost guvernator BNR.

5. De ce nu umbla Ceauşescu cu bani la el. Despre Nicolae Ceauşescu se zice că n-ar fi avut nici portofel, iar cei care i-au stat aproape fostului dictator spun că nu l-au văzut având asupra lui bani sau documente personale. “Nu l-am văzut niciodată pe Ceauşescu cu bani la el. Nu avea niciodată nevoie de bani, nici în ţară şi nici în vizitele externe pe care le făcea. El mânca la Gospodăria de Partid, avea frizer, croitor, tot ce-i trebuia, deci n-avea el nevoie de bani. La restaurant n-a fost niciodată, toată viaţa lui, deci n-a avut de plătit vreo notă”, declara Marin Neagoe, şeful Direcţiei a-V-a a Securităţii, într-un interviu din “Adevărul”.

Ceauşeştii nu plăteau nici chirie, nici întreţinere, nici transport. Contactele lor cu banii erau indirecte: prin rapoartele pe care le primeau de la sectoarele economice.

6. Suntem singura ţară din Europa cu bani de plastic. România a pus în circulaţie primele bancnote pe suport de plastic (polimer) în 1999, bancnotele de 2.000 de lei emise cu ocazia eclipsei totale de soare. Până azi, România e singura ţară europeană care foloseşte bani din plastic. Asemenea bancnote se mai pot întâlni în Asia şi Australia. Cei de la BNR spun că bancnotele de plastic sunt mai rezistente şi mult mai greu de falsificat.

7. Cele mai mari valori nominale din istorie. Aflată într-o situaţie dificilă şi obligată la despăgubiri uriaşe de război, România, se confruntă, în 1946 şi, mai ales în 1947, cu o inflaţie galopantă. În 1946, au fost emise bancnota de 5.000.000 de lei şi moneda de 100.000 de lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria României.

V-am pupat! 😉

 

***www.adevarul.ro