Hai că nu cer prea multe…10!

Nici nu-mi vine să-mi cred ochilor că peste 6 zile mai adaug încă un an experienței mele de viață și că voi mai îmbătrâni un pic…și totuși, m-am gândit ca măcar acum când împlinesc 31 de cireșari  să îmi creez aici un mic “wishlist” și să scriu câte ceva despre cum mi se pare viața la 31 de ani. Pardon! 30! Încă am 30! 🙂

Eu zic că sunt un om norocos în general și că viața tot timpul mi-a oferit oportunități, adică tot timpul mi-a permis să aleg între ceea ce-mi place și ce nu. Cred că norocul meu cel mai mare și bucuria nemărginită pe care o simt în fiecare zi, sunt date și transmise de oamenii de lângă mine, de oamenii care mă iubsesc necondiționat și care mă apreciază pentru tot ceea ce pot eu să fac. Simt că sunt iubită și apreciată deși uneori poate nu fac lucruri mărețe, iar asta îmi dă tot timpul încredere în mine și efectiv mă simt bine, mă simt împlinită.

Copilăria mea a fost una absolut minunată, dar mai multe despre asta puteți citi AICI. 🙂 Și cel mai tare, la fel ca și în prezent, îmi doream să vină ziua mea cât mai repede! Încă de mică îmi plăcea și simțeam acea nevoie de a fi în centrul atenției. Adoram ca eu să fiu pionul principal, deși dura decât o singură zi. La fel sunt și acum…un copil! Serios! Nu, nu un copil serios! Serios că-s un copil voiam să zic! Eu așa mă văd și sunt mândră de mine pentru că niciodată nu mi-am pierdut zâmbetul larg, veselia, buna dispoziție, simțul umorului și sufletul de copil.

Și hai să vedem cam ce-și mai poate dori un copil la aproape 31 de ani 🙂 :

  1. Deși mă repet poate… știți și voi că partea aia cu sănătatea e inevitabilă și despre asta am grijă să vorbesc cu Doamne-Doamne în fiecare dimineață și în fiecare seară. Pentru că doar dacă ești sănătos te poți bucura de restul lucrurilor materiale sau morale. Așa că Doamne ajută să fim cu toții sănătoși și să ne putem bucura de tot ceea ce ne înconjoară, oameni și lucruri! 🙂
  2. Mi-aș dori să înțeleg ce înseamnă să fii mamă/părinte și să cunosc această experiență cât mai repede cu putință! Știu și simt că asta se va întâmpla în viitorul foarte apropiat. 🙂
  3. Deși niciodată nu am fost genul de copil care să ceară lucruri materiale în neștiință, iar asta o pot confirma atât părinții cât și soțul meu, anul acesta am fost hotărâtă că de ziua mea îmi doresc un anumit model de cercei din aur, încă cu vreo 6 luni înainte. 🙂 Mi s-a pus pata pe ei și gata trebuie să-i primesc cadou de ziua mea! 😀
  4. Parcă mi-aș dori să mai “fugim” un pic pe la munte, mai ales că iubirea mea pleacă de lângă mine nu peste mult timp din nou în voiaj…
  5. Îmi doresc să ne mutăm în căsuța noastră, dar asta va mai dura ceva…sănătoși să fim așa cum spuneam și mai sus ca să putem lucra la ea. 🙂
  6. Mi-aș dori la fel ca în fiecare an de ziua mea, să primesc mesaje și urări cu sutele de la toți prietenii, pentru că ăsta e unul din cadourile extrem de prețioase pentru mine. Îmi place la nebunie treaba asta și mă face să mă simt super fericită. 🙂
  7. Ca în fiecare an, pe lista de așteptare e partea aia cu “îmi doresc să mai slăbesc câteva kile” dar nu fac nimic pentru asta… :)) Voi face și asta atunci când mă voi simți pregătită, așa cum am mai facut-o de atâtea ori în trecut.
  8. Îmi doresc să-i am aproape de mine, sănătoși, pe toți cei dragi ai mei!
  9. …niște trandafiri roșii ca focul plini de iubire 🙂
  10. …și bineînțeles un tort de ciocolată pe care îl ador! 🙂

Și acum ziceți voi…sunt eu costisitoare??? 🙂

Mie nu mi se pare! 😀

Pe curând dragii mei dragi! :*

Sa nu ne plangem fara rost!

IMG_20141113_112959

Am inteles inca odata ca fiecare zi lasata de la Dumnezeu poate avea mai multe “infatisari”, iti poate oferi un amalgam de sentimente, iti poate oferi lectii de viata si te poate duce cu gandul acolo unde poate nici nu te astepti.

La fel a fost si ziua de azi pentru mine, si sincer parca horoscopul m-a ghicit de-a binelea. Am pornit dis-de-dimineata sa imi conduc sotul pentru ca azi s-a reintors la Bucuresti pana de sarbatori; probabil ca multi deja cunoasteti povestea noastra si va puteti imagina din nou prin ce sentimente am trecut amandoi; m-am gandit apoi ca daca tot plecasem de acasa sa trec si pe la Biserica avand in vedere ca azi este duminica. Si ce ma gandesc? Hai sa aleg o alta Biserica din oras, decat cea la care obisnuiesc sa merg; si bine am facut! Facand o scurta paranteza, da obisnuiesc de fel sa merg la Biserica si poate nu neaparat duminica ci pur si simplu intr-o zi oarecare in care eu simt ca vreau sa am propria “conversatie” cu Doamne Doamne. Desi ma deranjeaza mult “popimea” si “preotimea” din zilele noastre, incerc sa nu ma gandesc la cum sunt ei, incerc sa schimb Biserica daca simt ceva “putred” pe acolo si sa merg pe drumul gandit. Pentru ca pana la urma tot casa Domnului e, indiferent ce Biserica ar fi ea. Dar sa revin la oile mele…

Intrand pentru prima data azi in aceasta casa a Domnului, recunosc ca am ramas placut surprinsa in primul rand de cum se canta, de cum se auzea statia (cred ca e prima statie de Biserica pe care am apreciat-o avand in vedere ca se auzea perfect, fara pic de microfonie, sau intrerupere), dar si de preotul care tinea slujba. Mi s-a parut atat de serios si de dedicat meseriei sale de parca pe moment m-a pus un pic pe ganduri (daca in sfarsit am descoperit eu unul caruia chiar ii place ceea ce face si care se dedica trup si suflet oamenilor)? Pasind si ceva mai in fata, imi este dat sa ma intalnesc cu profa de limba franceza care imi predase incepand cu cea de-a doua clasa din scoala generala. Nu o mai vazusem de ani buni si m-am bucurat enorm atunci cand nu a mai tinut cont ca eram in Biserica si pur si simplu asa mai pe “sustache” m-a luat in brate si m-a pupat! Am simtit o bucurie imensa realizand in timpul slujbei cum au trecut anii peste profa, dar bineinteles si peste mine, realizand ca ma mai tinea minte din sutele de elevi, realizand ca poate la momentul respectiv am reusit sa ma fac remarcata printr-un “ceva” al meu.

Bineinteles ca revederea asta mi-a umplut mintea de amintiri atat de frumoase din scoala generala legate de profa, dar si de orele dansei…parca ma gandeam in mintea mea ca mai ieri a fost si pur si simplu aveam zambetul pe chip si ma simteam atat de bine si de linistita in momentele alea in Biserica.

Ajunsa acasa, mi-am terminat treburile pentru serviciu si stiind ca imi place, sotul m-a anuntat ca este in reluare emisiunea “Visuri la cheie” pe care nu apucasem sa o vad. Nici nu am stat pe ganduri si in timp ce imi faceam manichiura am ales sa ma uit (sa ascult) si la t.v. Uuuffff, parca nici acum nu am reusit sa imi revin bine dupa emisiunea de azi…sincer va zic ca pe mine cazurile de genul celui de azi ma emotioneaza cumplit de tare! Da, am plans si nu putin!

Imi spun de fiecare data cand urmaresc astfel de povesti ca pur si simplu eu una si multi altii NU AVEM DREPTUL sa ne plangem! Da, afirm lucrul acesta cu tarie! Nu suport oamenii falsi care nu stiu sa faca altceva decat sa se planga toata ziua pentru orice rahat, sa se vaite si sa faca sa para ca viata lor e un cosmar! Fereasca Dumnezeu sa stim ce inseamna de fapt ca viata noastra, a ta, a ta, si a ta, sa fie un cosmar! Am plans, am ras, m-am amuzat, m-am intristat din nou, m-am bucurat si apoi am luat-o de la capat.

Concluzia e simpla: sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne ofera zilnic, sa-i multumim pentru ca suntem sanatosi si sa ne multumim si sa pretuim ceea ce DEJA avem.

O saptamana usoara va doresc, pentru ca a mea sigur nu va fi, la cat am de munca!

Dar nu ma plang, atata timp cat imi place ceea ce fac si atata timp cat pot ajuta oamenii!

Somn usor! 🙂

De ce o iubesc atat de mult?

Inceput de week-end in adevaratul sens al cuvantului, soare, mare, plaja, tot ce se poate de bine pe litoral…dar ca sa faci multe lucruri frumoase si distractive trebuie sa ai si dispozitia necesara. Eu nu zic ca n-as avea-o, doar ca dorul tot mai apasat de sot isi spune cuvintul cu fiecare zi care trece, tot mai mult…de aici probabil si lipsa de entuziasm.

Si atunci cand iti e tare dor, te gandesti la ceea ce va leaga, doar, doar iti mai alini putin suferinta. Avand in vedere ca pana acum nu avem un bebe al nostru, copilul nostru este acum Tasha. Da, ati auzit bine, catelusa noastra draga, ciobanesc mioritic. Pentru ca am crescut-o de la cateva saptamani si pentru ca ne-am atasat asa de tare de ea, este ca si copilul nostru de care incercam sa avem cat mai multa grija.

10390078_874728369211107_3778638486516483223_n

10526088_913697788647498_7934072745979581129_n

Nu pot uita ziua noastra, a mea si a sotului…pentru ca la implinirea a 6 ani de cand ne cunoscuseram, m-am trezit din partea lui cu un cadou mic tare, alb si pufos. Pur si simplu eram fascinata. Nu mai avusesem niciodata ocazia sa cresc si sa ma joc cu asa ceva, cu ceva ce era doar AL MEU!

Pentru ca sotul imi spusese ca sigur este un mascul, ok, am luat-o amandoi de buna si am zis ca daca vanzatorul asa i-a zis, asa era. Puteti sa radeti de noi, dar sincer nu am stiut si nu ne dadeam seama la cat era de mica, daca e fetita sau baietel. 🙂 Pe la vreo luna si ceva, doua cred, am avut nevoie de confirmarea a doi prieteni ca da, este fetita, sa nu o mai strigam Max si sa-i schimbam si noi numele. A fost o intreaga poveste asta cu sexul si cu numele, pentru ca mai apoi ne-am gandit mult si bine ce nume de fetita sa-i punem ca sa se poata obisnui repede saraca catelusa. Si iata ca dupa lungi incercari si cautari am ramas la TASHA. Iubesc numele asta si o iubesc pe ea enorm.

Ma gandesc ca peste o luna implineste doi anisori si parca nici nu stiu cand au trecut si cand a crescut atat de mare. Acum doua zile am mers sa facem vaccinul, avem carnet nou de sanatate, avem microcip, deparazitare si tot ceea ce trebuie. Sunt asa de mandra de ea si uneori regret ca nu mai am atat de mult timp la dispozitie sa o vad zilnic si sa ma joc cu ea. Am aflat si eu acum cand am fost la vaccinare ca esti obligat sa-i pui microcip catelului, pentru ca altfel nu ti-l mai vaccineaza, in plus esti obligat si sa-i faci un alt carnet de sanatate. Desi unii ma cred poate nebuna, sau multi spun ca ei nu ar fi dat atatia bani pentru un catel, eu nu as fi putut sa nu o fac! Pentru cei interesati, instalarea microcipului costa 75 de lei, vaccinul 60 de lei, noul carnet de sanatate 50 de lei, deparazitarile (interioara/exterioara) 100 de lei. Doar ca microcipul si carnetul se achizitioneaza odata pentru totdeauna.

da

da1

Si cum sa nu-i fac eu toate astea, atata timp cat are toate vaccinurile si deparazitarile la zi inca de cand am cumparat-o? 🙂 Doar e fetita mea. E ea mai nebuna asa si nu pot sa zic ca e cel mai ascultator catel din lume, dar ne intelegem bine. E foarte iubitoare si simte nevoia sa fie alintata (ca doar asa a fost de mica)! La randul ei ofera multa dragoste si parca uneori “cerseste” sa fie mangaiata si alintata. De asta o iubesc asa de mult!

Si pentru ca imi plac atat de mult cateii, filmuletul care tot “circula” pe facebook de cateva zile, m-a uimit la propriu. Cei care l-au realizat, au facut o treaba excelenta! Este amuzant, interesant, si totusi pare atat de REAL! 🙂

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=87sTLac0_0Q]

Week-end linistit!

Tumultul vietii

images

Salutare!

Desi ne “vedem” mai rar aici asta nu inseamna ca v-am uitat; probabil agitatia de zi cu zi sau pur si simplu uneori “ne-cheful” ma fac sa nu mai “trec” pe aici. Atunci cand totul devine agitat in jurul tau, atunci cand parca nu mai stii incotro sa o mai iei si cand astepti sa treaca timpul doar pentru a se intampla lucruri, ti se pare ca totul este un total haos in jurul tau.

Pentru ca tot se apropie data in care voi intra intr-un nou an din viata mea, trebuie sa spun ca de data asta voi pasi plina de optimism, voi pasi plina de curaj si voi avea asteptari din ce in ce mai mari in primul rand de la mine insami. Sunt sigura ca totul va veni de la sine, sunt sigura ca totul va fi bine si mai ales sunt sigura ca toate se vor rezolva cu multa dragoste si iubire, pe care le primesc in fiecare zi din plin. Pentru ca pana la urma, daca nu esti sustinut si nu esti iubit, totul este in zadar.

Viata iti ofera multe pe parcursul ei; sunt lucruri de care trebuie sa profiti la un moment dat si sunt lucruri pe care e mai bine sa le lasi sa treaca oarecum pe langa tine fara a le baga prea tare in seama, sau fara a le pune la suflet. Cineva imi spunea ca in viata ai cam 2-3 “trenuri” in care daca nu te urci la momentul potrivit, s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Imi place sa cred ca inca nu am”pierdut trenul”, sau cel putin imi place sa cred ca nu le-am pierdut pe toate. Soarta omului se schimba si se schimba poate si de la o zi la alta si de la o secunda la alta. Iti dai seama uneori cat de repede trece timpul in functie de cum se schimba totul in viata ta de la un minut la altul…poate ca uneori iti doresti mult mai mult, sau poate chiar ai incercat din toate puterile sa faci mult mai mult pentru tine, insa nu ti-a iesit. Pentru ca hai sa fim seriosi, nu de fiecare data ne iese atunci cand vrem si ne dorim sa facem ceva bun. Si totusi cu totii stim ca “incercarea moarte n-are.”

Tocmai de asta am zis si sunt de parere ca niciodata nu este prea tarziu sa o iei inca odata de la capat si sa incerci sa faci ceea ce e mai bun pentru tine. Din pacate e si greu, si e greu mai ales atunci cand sufletul pereche nu este langa tine si cand dorul te apasa pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Dar cu speranta in suflet, multa iubire si intelegere totul se rezolva in timp si usor, usor totul va capata un sens.

Asa ca din propria experienta, as putea sa va sfatuiesc ca atunci cand va doriti ceva sa fiti increzatori in propriile forte, sa va inarmati cu foarte multa rabdare si niciodata sa nu va pierdeti speranta. Pentru ca in mod sigur nu toata lumea are doar zile fericite…ele mai sunt uneori si mai putin frumoase, insa  cu speranta in suflet, incredere in Dumnezeu si pace, totul 
va merge pe un fagas cel putin promitator.

“Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.” (Liviu Rebreanu)

V-am pupat! 😉

Un om, o viaţă şi multe sentimente…

images (1)

Salutare…

A trecut ceva timp de cand nu am mai raspuns la niste lepse blogosferice, asa ca o voi face chiar astazi avand in vedere ca afara e o vreme atat de urata si de trista, pe cat e si sufletul meu, dar si starea mea de sanatate in momentul de fata…o raceala foarte puternica m-a tintuit se pare la pat pentru niste zile. Cate? Ramane de vazut… Nu, nu ma plang (pentru rautaciosi), trec direct la treaba…

Leapsa am primit-o de la Aniela careia vreau sa-i multumesc pentru ca s-a gandit din nou la mine. Desi nu ne-am vazut niciodata, este un om deosebit, prietenos si niciodata nu te lasa atunci cand ai nevoie. Asadar, iata prima intrebare :

 1. Ce crezi că il determină pe un om să fie domn?

Imi amintesc de o piesa a lui Cristian Pomohaci pe care o ascult frecvent, tocmai pentru ca versurile sunt remarcabile. Ea incepe cam asa: “A fi om ii lucru mare/A fi domn nu-i o-ntamplare.” Pentru ca nu oricine poate fi domn. Ma rog…acum unii pot intelege mai multe din acest cuvant si clar are mai multe sensuri. Insa consider ca a fi domn inseamna mare lucru pentru cineva, dar mai ales inseamna mare lucru pentru cei din jurul nostru. Probabil ca gentiletea asta o acumulam in timp, sau de ce nu o “furam” din frageda pruncie de pe la parinti.

Totusi de cele mai multe ori, un om e domn cu tine doar daca il rasplatesti cu ceva anume, doar daca ii dai ceva…exemplu clar intamplat chiar ieri cand am mers la medic. Desi nu aveam vreo obligatie, domne pana nu i-am pus pe birou o mica “atentie” (asa se zice, nu?), omul era al dracului de nervos si recalcitrant. Dupa ce l-am “atentionat” putin, dintr-o data deveniseram prieteni de-o viata. Asa ca daca vrei sa fii domn cu cineva, pai fii pana la capat si fara a-i cere nimic in schimb! Asta inseamna din punctul meu de vedere, sa fii cu adevarat domn. Si eu zic ca nu trebuie sa te determine nimic sa faci asta, trebuie sa ai asta in sange, sa iti doresti sa fii bun si vei fi!

2. Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită, pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Bineinteles ca pentru fiecare dintre noi parintii sunt unici pe lumea asta si le datoram inainte de toate faptul ca ne-au dat viata, ne-au crescut, ne-au educat si ne-au ajutat de cate ori am avut nevoie. Vine totusi un moment in care pentru a fi fericit pe deplin, trebuie sa iti urmezi calea, soarta si omul cu care ai ales sa iti infaptuiesti o familie.

3. Ce fel de personalitate ai?

Poate ca raspunsul asta o sa sune putin ciudat pentru multi…aproape ca nici nu mai stiu ce personalitate mai am. E grav, nu-i asa? De asta s-o zice ca Gemenii au dubla personalitate, ca sunt suciti, ca se plictisesc repede de un lucru? Imi place totusi sa cred despre mine ca  sunt eu si ca nu pot fi altfel si ceea ce nu as putea fi.

4. De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite…au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Depinde…poate ca unele persoane nu sunt suficient de optimiste sa poata trece peste o dezamagire, le este teama de un nou esec, insa asa cum bine stim cu totii, timpul este cel care vindeca aproape orice rana.

5. Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Imi place sa cred ca nu stiu, nu pot si nu vreau sa urasc pe nimeni. Ura nu duce la nimic bun, ci din contra iti amaraste sufletul si inima, te “ingroapa” putin cate putin si nu prea iti mai da sanse de iesit la suprafata. Poate sunt uneori extrem de nervoasa, dar nu as putea niciodata sa urasc pe cineva.

Si leapsa aceasta o dau mai departe urmatorilor:

1. Probiu

2. Mutulica

3. Adelin Hogea

4. Crisego

5. Dor de femeie

6. Edisorr

7. Irina Baragoi

8. Iulia Radu

9. Lucianna

10. Spanac

Si bineinteles, tuturor celor ce ajung pe acest blog si doresc sa o preia… 🙂

“Cine ia leapsa să scrie de unde a pornit şi de la cine a primit-o!” ( zice Aniela) 😛

V-am pupat!

Sanatate multa tuturor!!!

Viata in cuplu – Osho

Si iata ca nu scapati de mine deloc, deloc :)! Tot citesc si citesc si aflu lucruri noi si interesante. La fel de interesant mi s-a parut si urmatorul articol pe care l-am gasit in revista Unica (o buna prietena mi l-a trimis, Maria, careia ii multumesc!) . Probabil ca parerile vor fi impartite pentru ca de obicei e normal sa se intample asa. Despre mine as putea spune in mod sigur ca da, cred in iubire, dar ca sunt oarecum de acord si cu ceea ce veti citi in continuare. Va spun sigur ca merita sa cititi pana la sfarsit. Lectura placuta! 😉

Fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

“Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?

Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?” Continue reading “Viata in cuplu – Osho”

Multumesc tata…

Salutare!

Ce mai faceti? Sper ca bine… 🙂 Am gasit poza asta undeva pe Facebook si mi-a placut atat de tare! De cand ma stiu am avut o slabiciune aparte pentru tatal meu si tocmai de asta textul mi s-a parut absolut superb! Parintii sunt fiintele speciale care ne raman aproape in orice moment, indiferent cat de dificil ar fi! Multumesc tata si imi e foarte dor de tine si de mama!

Va iubesc!

V-am pupat!

O zi superba si la fel de racoroasa ca a mea! 🙂