Revenim mereu, nu ne este greu…

Pentru ca ramasesem datoare cu mai multe articole, iata ca incep in ordine cronologica referitor la evenimentele la care am avut onoarea sa particip in ultima perioada. Incep cu aniversarea TINEMARULUI, aniversare a 40 de ani de la infiintarea Teatrului Muzical Tinermar Mangalia! 🙂 Nu voi intra din nou in detalii in legatura cu ceea ce a insemnat acest minunat grup pentru mine timp de 5 ani, deoarece despre asta am mai povestit AICI! 🙂

La inceput, adica mai exact cred ca acum vreo 3 saptamani, am primit pe Facebook in privat aceasta invitatie pe care o vedeti mai jos de la una dintre fostele colege de grup cu care inca mai pastrez legatura (dar si cu multe alte colege de atunci).

Inca de atunci m-am bucurat enorm si am inceput sa simt emotie pura, emotie care imi amintea de cea mai frumoasa perioada a copilariei mele si care ma trimitea cu gandul in trecut la minunatele clipe petrecute la Tinemar! Am indraznit bineinteles sa intreb despre ce va fi vorba in cadrul acestui eveniment, insa raspunsul pe care l-am primit nu m-a lamurit prea tare. Mi s-a spus decat atat: vii cu jumatate de ora inainte de inceperea serii Tinemar, imbracata in tricou cu specific marinaresc si vei face ce fac si ceilalti. 🙂 Am zis “OK”, desi ma rodea curiozitatea al nabii de tare in legatura cu ceea ce ni se pregatea.

Venind si ziua cu pricina, iata ca am ajuns in holul de la intrare al Cercului Militar Mangalia, pregatita mai tare ca niciodata sa imi intampin fostele colege si pe maestrul (profesorul nostru) cu care nu ma mai vazusem si de ani de zile.

Mara, Ramona si Diana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe cateva dintre colege le mai intalnisem, insa pe cele mai multe nu le mai vazusem poate si de ani de zile…emotiile au fost pur si simplu coplesitoare! Imediat ne-am asezat ca odinioara fiecare la locul ei, bineinteles pe voci, asa cum cantam de fiecare data in orice spectacol de-al nostru: pe voci si pe note, niciodata dupa ureche sau mai stiu eu cum. Fostele colege mai vechi pregatisera si organizasera impreuna cu maestrul nostru fiecare moment si cateva piese de-ale Tinemarului care rezonau perfect cu momentul si motivul revederii noastre. Asa ca imediat am inceput sa cantam piesele noastre din trecut, dar mereu de actualitate! 🙂 In momentul in care vocile noastre s-au reunit impreuna cu nelipsita vioara a maestrului, efectiv parca totul in jurul meu vibra de emotie si de traire interioara! Eram toate numai un zambet si ne priveam una pe cealalta cu atata dor…pielea de gaina a fost prezenta pe tot parcursul serii si aproape ca lacrimile ma napadeau de emotie.

Dupa ce am interpretat cateva piese, publicul nostru din Mangalia care ne asculta si in trecut iata ca incepuse sa isi faca aparitia in holul Casei Armatei, asa ca din nou am inceput sa cantam si sa vibram de emotie. Apoi am descoperit cu mare drag in caietul de impresii al Tinemarului cateva fotografii cu mine la varsta de 11 ani pe scenele pe care concertam, dar si multe dintre premiile noastre obtinute la spectacolele pe care le sustineam in tara.

             Mai jos este un articol din ziar, iar in fotografie, ma regasiti pe mine, Aura in partea stanga, cu nelipsita tunsoare “castron”. 🙂

 

 

La fel, tunsoarea “castron” sau “bross” i se spunea atunci parca…partea dreapta pe fundal spate 🙂

 

 

Cam asa arata programul unui concert sustinut de Teatrul Muzical Tinemar Mangalia

Aceasta insigna am primit-o in seara evenimentului 🙂

 

Cateva dintre premiile obtinute de TINEMAR

Dupa aceste momente, am ajuns undeva pe terasa de afara a Casei Armatei unde ne astepta publicul care cu siguranta la fel ca si in anii in care concertam, era format atat din turistii veniti pe litoral (care cumparau bilete la spectacolele noastre), dar si din locuitorii orasului. Acolo am avut surpriza sa admiram pe un videoproiector pasaje cu noi, grupul Tinemar, inca de la inceputul infiintarii grupului (1977), pasaje din concertele noastre, pasaje din piesele de teatru, dar si momente de la repetitiile noastre. Toate aceste momente ne-au adus emotii colosale, ba chiar lacrimi in ochi de bucurie. 🙂

Maestrul Constantin Stefanescu alaturi de una dintre fostele colege din generatia mai veche, Dana Scarlat, cea care s-a ocupat de organizarea evenimentului “40 de ani de la infiintarea Tinemar”

Publicul nostru drag caruia ii multumim pentru ca inca ne canta piesele

Teodora alaturi de Luminita Andrei (soprana noastra)

 

Diana si Ramona

 

Anca (cea de-a doua organizatoare a evenimentului) si maestrul Constantin Stefanescu

Luminita Andrei si Dana Scarlat

 

 

Dana si Diana

A urmat apoi sa cantam din nou pe scena amenajata in fata publicului dupa ani si ani de zile. Nu m-am asteptat la asta nici un moment, dar recunosc ca asta imi doream sa fac cel mai mult in acea seara. A fost absolut magnific momentul in care Tinemarul s-a reunit pe scena cantand pentru publicul spectator! Emotiile au atins cote de neimaginat, iar mie una parca mi se parea ca traiesc momentele din trecut si parca eram acelasi copil simplu, naiv si atent la fiecare indicatie a maestrului.

 

 

 

Seara s-a incheiat cu o surpriza imensa pentru sufletele noastre…intorcandu-ne in holul de la intrare al Cercului Militar, hol ce da spre intarea in sala mare de spectacole (acolo unde concertam si prezentam piesele de teatru), usa de la intrare a salii respective a fost descoperita si astfel am aflat ca acea sala, poarta din ziua de 14 August 2017, numele de … 🙂

Bucuria si emotia au depasit in acele momente parca orice limita! 🙂 Si nu cred ca poate exista mandrie mai mare pentru noi! 🙂

In final am cantat din nou si din nou, am aplaudat, ne-am bucurat, ne-am imbratisat si am facut poze de grup! 🙂

 

Alaturi de Flory, cea care m-a luat sub aripa ei atunci cand am poposit in Tinemar si careia ii multumesc pentru cate am invatat

Cele 3 Ramone 🙂

Cornelia

 

CD-UL TINEMAR

Doresc sa multumesc inca odata organizatorilor si tuturor celor ce au facut posibila aceasta revedere! Va iubesc pe toti si va multumesc pentru ca mi-ati dat posibilitatea sa am o copilarie fericita si implinita asa cum mi-am dorit!

TE IUBESC TINEMAR!

La alta REVEDERE DRAGUL MEU TINEMAR! 🙂

Tumultul vietii

images

Salutare!

Desi ne “vedem” mai rar aici asta nu inseamna ca v-am uitat; probabil agitatia de zi cu zi sau pur si simplu uneori “ne-cheful” ma fac sa nu mai “trec” pe aici. Atunci cand totul devine agitat in jurul tau, atunci cand parca nu mai stii incotro sa o mai iei si cand astepti sa treaca timpul doar pentru a se intampla lucruri, ti se pare ca totul este un total haos in jurul tau.

Pentru ca tot se apropie data in care voi intra intr-un nou an din viata mea, trebuie sa spun ca de data asta voi pasi plina de optimism, voi pasi plina de curaj si voi avea asteptari din ce in ce mai mari in primul rand de la mine insami. Sunt sigura ca totul va veni de la sine, sunt sigura ca totul va fi bine si mai ales sunt sigura ca toate se vor rezolva cu multa dragoste si iubire, pe care le primesc in fiecare zi din plin. Pentru ca pana la urma, daca nu esti sustinut si nu esti iubit, totul este in zadar.

Viata iti ofera multe pe parcursul ei; sunt lucruri de care trebuie sa profiti la un moment dat si sunt lucruri pe care e mai bine sa le lasi sa treaca oarecum pe langa tine fara a le baga prea tare in seama, sau fara a le pune la suflet. Cineva imi spunea ca in viata ai cam 2-3 “trenuri” in care daca nu te urci la momentul potrivit, s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Imi place sa cred ca inca nu am”pierdut trenul”, sau cel putin imi place sa cred ca nu le-am pierdut pe toate. Soarta omului se schimba si se schimba poate si de la o zi la alta si de la o secunda la alta. Iti dai seama uneori cat de repede trece timpul in functie de cum se schimba totul in viata ta de la un minut la altul…poate ca uneori iti doresti mult mai mult, sau poate chiar ai incercat din toate puterile sa faci mult mai mult pentru tine, insa nu ti-a iesit. Pentru ca hai sa fim seriosi, nu de fiecare data ne iese atunci cand vrem si ne dorim sa facem ceva bun. Si totusi cu totii stim ca “incercarea moarte n-are.”

Tocmai de asta am zis si sunt de parere ca niciodata nu este prea tarziu sa o iei inca odata de la capat si sa incerci sa faci ceea ce e mai bun pentru tine. Din pacate e si greu, si e greu mai ales atunci cand sufletul pereche nu este langa tine si cand dorul te apasa pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Dar cu speranta in suflet, multa iubire si intelegere totul se rezolva in timp si usor, usor totul va capata un sens.

Asa ca din propria experienta, as putea sa va sfatuiesc ca atunci cand va doriti ceva sa fiti increzatori in propriile forte, sa va inarmati cu foarte multa rabdare si niciodata sa nu va pierdeti speranta. Pentru ca in mod sigur nu toata lumea are doar zile fericite…ele mai sunt uneori si mai putin frumoase, insa  cu speranta in suflet, incredere in Dumnezeu si pace, totul 
va merge pe un fagas cel putin promitator.

“Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.” (Liviu Rebreanu)

V-am pupat! 😉

Ganduri inainte de…ganduri

Salutare!

M-am gandit ca acesta sa fie un ultim articol pe anul 2013…si ce daca m-am gandit? E posibil sa nu fie, sau nu stiu habar nu am, e posibil sa fie. 🙂 Mai bine zis, mi-am propus sa fiu sigura ca acum cat am timp, sa va scriu, pentru ca stiti si voi prea bine ca apoi incepe agitatia cu Revelionul. Iar cumparaturi, iar curatenie, iar pregatiri, iar stres, doar pentru o zi. Dar deh, asta e…

Despre 2013, in toata splendoarea lui ce sa va zic? Eu zic ca desi are o urma de 13 nu mi-a purtat ghinion chiar deloc. Din contra, chiar si acum la finele lui, ma mai premiaza asa cu cate ceva si nu pot decat sa-i fiu recunoscatoare. Nu prea sunt superstitioasa si nu imi place sa ma gandesc la lucruri urate, asa ca indiferent cum ar fi si ce s-ar intampla, pun totul pe seama sortii omului. Viata isi urmeaza cursul exact asa cum e ea, si cum vrea Dumnezeu! A fost un an ca toti ceilalti, cu bune si cu mai putin bune, dar spre deosebire de alti ani, parca asta a fost ceva mai bun. Si atunci daca a fost asa, nu pot decat sa traiesc cu speranta, ca urmatorul an va fi si mai bun. Si vreau sa risc si sa spun ca da, anul care vine cu siguranta va fi unul mai bun din multe puncte de vedere!

3178-1-ro-9a7603ea31950d0f52a9e56f25da6044

Nu regret nimic din ceea ce am facut si din ceea ce am ales sa facem in multe momente ale anului 2013. M-am bucurat mult de tot ceea ce am avut ocazia sa intalnesc, mi-am facut multi, multi prieteni dragi, am intalnit oameni de toate felurile de care imi voi aminti cu drag toata viata, am muncit, am petrecut, am ras cu gura pana la urechi si am plans. Ok, ma opresc aici ca altfel parca incepe sa sune ca un fel de spovedanie (si chiar nu am apucat sa ma spovedesc spre rusinea mea), deci in mod sigur nu as vrea sa fac asta aici. 🙂 Asa mai pe scurt, pot sa spun ca desi intotdeauna va exista loc de mai bine, eu sunt multumita de tot ceea ce mi-a oferit anul care e pe sfarsite! Si tot ceea ce conteaza pana la urma, e ca sunt sanatoasa! In rest chiar nu conteaza prea mult toate celelalte!

Ce as vrea de la 2014? Hhhmmm, nu prea imi place sa imi fac planuri, desi orice om viseaza cu ochii deschisi la atat de multe lucruri frumoase! Sunt la fel de sincera ca intotdeauna si va spun ca inainte de orice imi doresc ca eu si familia mea (si bineinteles daca s-ar putea toata lumea) sa fim sanatosi! Imi doresc intelegere, fericire si liniste sufleteasca. Daca Doamne-Doamne va vrea, poate ne va trimite in noul an si un sufletel mai mic si poate ceva mai multa zapada de sarbatori. Pardon, am zis ceva mai multa??? De parca acum as avea macar putina, ca sa imi permit sa cer mai multa. Ha ha…cum sa fie atat de cald de Craciun si de Revelion? Eu iubesc zapada si tocmai de asta mi-as dori ca macar anul care vine sa ne trimita Doamne-Doamne mai multa, sau daca nu, sa ma aflu intr-un loc in care ninge non-stop! 🙂 Aaaa, si sa nu mai plec de acolo! 🙂 Ce altceva mi-as mai putea dori? Tot ceea ce si-a propus Dumnezeu sa imi trimita bun, eu sunt gata sa primesc cu bratele deschise, si tot ceea ce imi va trimite mai putin bun, sunt gata sa rezist, sa trec peste si sa fac fata tuturor situatiilor. De ce sunt asa increzatoare? Pentru ca stiu sigur ca tot El ma va ajuta si imi va da taria de care voi avea nevoie! 🙂

In incheiere as vrea sa va urez voua, tuturor celor care imi cititi blogul in fiecare zi, tuturor bloggerilor si tuturor prietenilor mei de pe facebook si nu numai, SARBATORI FERICITE in continuare alaturi de cine vreti voi, sa fiti sanatosi, iubiti si sa va ajute Dumnezeu sa va indepliniti si cele mai ascunse dorinte! Anul care vine sa va aduca numai bucurii, sanatate, liniste sufleteasca si tot ceea ce va doriti voi! Sper sa fim cu totii mai buni, mai darnici, mai frumosi si mai voiosi! Sper sa zambim cu totii mai mult decat in 2013, sa lasam rautatile de o parte, sa privim lumea si viata cu speranta si intelepciune! Si nu uitati…

“Prima zi a noului an este ziua de nastere a fiecarui om”. (Charles Lamb)

Asa ca…

LA MULTI ANI CU SANATATE CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!!! 🙂

VA PUP SI VA IUBESC! 😉 🙂 😉

NE INTALNIM LA ANUL AICI PE BLOGUL VIETII  – “DE PRIN VIATA ADUNATE”! 😉

Feelings…

Salutare!

M-a cam apucat asa melancolia si mi s-au cam inecat corabiile, ca sa zic asa. Poate ca si voi ati avut sau aveti momente de genul acesta. De fapt, cu siguranta aveti si le avem cu totii de cateva ori bune in viata. Habar nu am daca e o “astenie de iarna”, un dor de sarbatori nebun, sau dorul de cei dragi…sau ceva din toate astea la un loc.

In fine…sper sa vina cat mai repede sarbatorile, sa ii vad cat mai repede pe cei dragi si sa fim impreuna! 🙂 Si bineinteles, abia astept sa vina turistii, pentru ca e vila super pustie! Nici cu treaba multa nu e chiar bine, dar si fara treaba, iar nu e bine. Parca-s nebuna, asa e? Nu stiu cum sunt unii, dar eu urasc singuratatea de moarte! Imi place sa vad lume pe aici, sa fie haos, sa mai stau de vorba cu unii cu altii, sa cunosc oameni noi, sa etc.etc.etc. Si de cand am venit aici m-am obisnuit asa cu lume multa, ceea ce cred eu ca e foarte bine. Sociabilitatea conteaza intotdeauna si ne face mult bine!

Ma uitam azi la Happy Hour si l-am vazut pe fratele lui Mihai Traistariu. Da, da, mai are un frate si o sora. Cica fratele lui a fost om normal, a fost profesor de desen si picteaza si in prezent. Problema este ca omul a facut niste cursuri de yoga si dupa asta a devenit din ala singuratic. S-a schimbat total! E din ala izolat de lume, si-a lasat plete, cica poarta o bluza 3 luni, nu suporta oamenii si nici televizorul. Nu mai vorbeste nici cu frati-su, il tine pe la usa cand vine sa-i aduca mancare si bani. Doamne fereste ce om nebun! E clar ca si yoga asta nu e pentru toata lumea. Nu stiu daca de la asta i s-o fi tras, habar nu am cu ce se “mananca”, da oricum omul nu mai e pe treaba lui! Pacat! Cum sa ajungi asa din om, neom peste noapte? Il intreba reproterul: “si cum o sa va petreceti Revelionul? Sarbatorile de iarna?” Si el: “aaaa, pai aici in apartament, ca eu stau singur nu imi place sa vorbesc cu lumea, prefer sa stau izolat de lume.” Wooow! NU stiu ce sa zic…oi fi eu mai nebuna, dar frate nici asa! Adica nici sa te destrabalezi pe unde apuci, dar nici sa te incui in casa si sa nu mai iesi de acolo!

Cred sincer ca trebuie sa ne bucuram de viata, sa avem prieteni cat mai multi, cunostinte, orice, dar numai sa avem pe cineva cu care sa vorbim oricand avem nevoie. E foarte important ca cineva sa ne asculte la momentul potrivit! Iar cei care spun ca vai domne eu nu am nevoie sa imi spun problemele nimanui, sau sa imi spal rufele in public, cred ca fac o mare tampenie. Asta e doar asa de fatada. Pentru ca fiecare dintre noi are probleme pe care si-ar dori sa i le spuna cuiva, doar pentru a se descarca, nu de altceva! Dar lumea e prea mandra de ea, paroape ca unii nu se mai suporta nici pe ei insisi, asa caractere au, dar sa-i mai suporte si pe altii…

images

V-am pupat! 😉

Afirmatii care in general sunt adevarate…

Hey! Salutare!

Sper ca sunteti bine cu totii! Si eu ma stradui sa fiu ok, tocmai de aceea nu incetez sa ma amuz niciodata de lucruri simple si de ce nu, uneori tampite! Mi se pare ideal sa incerci sa fi bine dispus indiferent de situatie! Si trebuie doar sa vrei! Pentru ca daca vrei, POTI! In continua asteptare, ma rog din nou la Bunul Dumnezeu, asa cum o fac in fiecare zi! Fruntea sus si sper ca va fi asa cum imi doresc! Iar afirmatiile de mai jos, in mod sigur sunt adevarate! Sau cum ar zice unii: “e un pamflet ce trebuie tratat ca atare!” Oare? Cine zice ca asa este, eu zic ca se imbata cu apa rece! 🙂 Haideeeeti! Recunoasteti! Ce e asa de greu? E atat de relevant si de adevarat totul! 😉

1. Niciodata nu ne maturizam cu adevarat. Invatam doar sa ne purtam in public.

2. A avea un spatiu pentru fumat e ca si cand ai avea un spatiu pentru urinat intr-o piscina.

3. S-a dovedit stiintific ca femeile sunt foarte multumite cu o lungime de 8,5cm. Indiferent ca e Visa sau Mastercard.

4. Nu conteaza daca paharul e pe jumatate gol sau pe jumatate plin. Ceea ce conteaza e ca mai este inca loc pentru vodka.

5. Traim niste vremuri in care pizza ajunge la destinatie mai repede decat ajung politistii.

 6. Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Restul a fost fabricat in China .

 7. Daca femeile ar conduce lumea, n-ar mai exista razboaie. Doar niste tari invidioase, care nu-si vorbesc.

8. Un apartament curat e semn ca nu mai functioneaza computerul.

9. Copiii aflati pe bancheta din spate duc la aparitia accidentelor. Accidentele de pe bancheta din spate duc la aparitia copiilor.

10. Cenusareasa e dovada vie ca pantofii iti pot schimba viata.

11. Mai bine Durex decat Pampers.

12. Legalizati drogurile ! Altfel, vom muri inecati in alcool .

13. Gandesc, deci exist. Oare toata lumea care exista gandeste?

14. Eu asa m-am nascut, tu ce scuza ai?

15. Intotdeauna incep cura de slabire in aceeasi zi :  maine .

16. Daca sfarsitul lumii vine in 2012, de ce produsul acesta expira in 2014?

17. Se pare ca Dumnezeu iubeste oamenii prosti. De aceea a creat atat de multi.

18. Cu cat cunosc mai multi oameni cu atat mai mult imi plac cainii.

19. Sa nu te joci cu inima unei femei, caci este doar una. Mai bine joaca-te cu sanii  ei : sunt doi !

20. Unele femei sustin ca toti barbatii sunt la fel. Nu e cam multa
experienta ?

Pe curand!

V-am pupat!

Doamne ajuta! 😉

 

 

 

Supararea…

                 Azi am primit un e-mail care m-a dat peste cap! Este cu totul special si consider ca acel medic are dreptate in tot ceea ce spune! Analizati fiecare fraza in parte si puneti-va intrebari voua insiva! Este totusi foarte greu sa se produca o asemenea schimbare in mintea si in sufletul nostru deoarece suntem oameni, iar omul e lasat sa se urasca cu alti oameni, sa fie orgolios si manios pe altii si pentru cel mai mic rahat! Si totusi…cred ca merita sa incercam sa facem o schimbare si asta in primul rand pentru SANATATEA noastra! Cu siguranta multi dintre voi simtiti atunci cand sunteti suparati sau cand aveti ceva pe suflet un nod in gat, sau va este rau, va inteapa inima, va doare capul si asa mai departe. Este sanatatea noastra in joc si urandu-i pe altii, e ca si cum ne-am uri propriul suflet!

 

 

 

Lecturati si analizati! 

                 “Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .
               Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. 
             Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună..
            Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor
               Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.
IMPORTANT: Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?).
              Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
              Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte .  Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
                Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.
 În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el..
               Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
                   De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!”
 
    SA AVETI O ZI LINISTITA, FARA SUPARARI!
 
 
 
Multumiri pentru e-mail lui Mimi Luca! 

INTERVIUL MEU PENTRU BLOGATU.RO!

Sper sa va placa ceea ce urmeaza sa cititi :). Aveti aici si ORIGINALUL :). Nu vreau sa mai comentez nimic altceva, ci va invit sa lecturati una alta despre mine. 🙂

INTERVIU – AURA RUSU de la DE PRIN VIATA ADUNATE…

1. Buna Aura, iti multumesc ca ai luat decizia de a participa la acest interviu. Mai intai, te invit sa te prezinti pe tine si sa prezinti adresa blogului tau.

Aura: Numele meu este Rusu Aurelia-Elena. Toti imi spun Aura inca de cand eram mica si bine fac pentru ca detest numele de “Aurelia”:P. In iunie anul acesta implinesc 26 de ani, cam mult, nu? Am terminat Facultatea de Sociologie si Masterul in Management Strategic in Dezvoltarea Sociala la Universitatea din Bucuresti. De asemenea, am terminat si Scoala Populara de Arte la sectia canto muzica-populara, iar in prezent lucrez ca Statistician Medical la Spitalul Municipal din Mangalia. Poate ar mai fi multe de spus despre mine, dar nu vreau sa incep sa scriu aici CV-ul meu:). Puteti citi cate ceva din gandurile mele la aceasta adresa: http://aurarusu.wordpress.com/.

2. Acum ca am aflat care-i blogul tau, iti adresez urmatoarea intrebare: De cand ai blog? Si care a fost motivul pentru care ti-ai lansat blogul? Acesta e primul tau blog sau ai mai avut si alte incercari?

Aura: Ma tot gandeam de ceva timp (mai mult asa) sa ma apuc sa imi fac si eu blog, dupa care imi adresam mie insami aceeasi intrebare permanent: “Ok, imi fac blog, dar ce voi scrie acolo???” Si din nou amanam. Pana intr-o zi cand mi-am zis…totusi fiecare are cate ceva de impartasit cu ceilalalti. Din ceea ce citeste, sau din ceea ce a mai descoperit nou, sau din ce mai aude de ici de colo. Mi-am dorit ca acest blog sa fie un fel de jurnal al meu, care sa contina exact ceea ce gandesc cu privire la orice fel de subiect. De asta l-am si numit “DE PRIN VIATA ADUNATE”. Asa ca, am inceput in vara lui 2011 (iulie-august sa fi fost) cu un “blogspot” de care pot spune ca m-am plictisit foarte rapid. Nu de a scrie pe blog, ci de faptul ca mi se parea foarte plictisitor…nu imi placeau temele, nu puteam sa inserez ma imulte chestii, etc. Asa ca, am inceput sa ma informez mai mult in legatura cu “wordpress-ul” deoarece imi placeau foarte mult bloggurile prietenilor care aveau wordpress. Asadar, si mai oficial m-am apucat de “bloggerit” in luna septembrie 2011.

3. Cum ai caracteriza blogul tau? Ce subiecte trateaza?

Aura: Nu trateaza vreun un subiect anume, sau de fiecare data aceleasi subiecte. Mi-am dorit de la bun inceput sa imi las libertatea de a scrie despre tot ceea ce doresc si despre cate vreau si cate am chef:). Sa spunem ca un subiect principal ar fi “muzica” deoarece este pasiunea mea si astfel ma cam intereseaza cate se mai spun si se mai aud despre ea. Dar pornind de la lumea mondena, politica, bucatarie, make-up si asa mai departe…toate raman subiecte deschise. Bineinteles ca imi place de multe ori sa imi spun si propriile sentimente sau trairi.

4. Cat de pasionat/a esti de blog? Cata vreme petreci scriind/documentandu-te/comentand/promovand zilnic blogul tau?

Aura: As minti daca as spune acum ca sunt pasionata pana la Dumnezeu si inapoi de blog. Dar da, chiar sunt pasionata, pentru ca altfel nu ma mai apucam sa mai fac acest lucru. Din pacate pentru mine si de ce nu poate si pentru cititorii mei, timpul nu imi permite intotdeauna sa scriu atat cat mi-as dori si sa fiu mereu atat de activa. Sunt zile in care chiar nu deschid nici un blog sa il citesc, dar sunt si zile in care recuperez si incerc sa citesc tot sa nu pierd nimic. Nu imi iese de fiecare data, dar incerc. Pana acum consider ca am incercat sa imi promovez blogul cat de mult am putut.

5. Cate bloguri citesti si de ce? Care sunt blogurile tale preferate? Care crezi ca este importanta pe care o vor capata blogurile in viitor?

Aura: Din nou trebuie sa spun ca este vorba de timp. Depinde…pot citi intr-o zi suficient de multe bloguri care imi plac de obicei, sau pot fi zile in care sa nu apuc sa citesc nici macar unul singur, sau poate nu intru nici pe al meu. Recunosc ca blogurile mele preferate sunt cele ale unor persoane mondene (da, chiar din Romania), insa citesc bineinteles si blogurile prietenilor. Cateva dintre acestea ar fi:

http://www.andimoisescu.ro/

http://emilstudentulminune.wordpress.com/

http://ioanaginghina.blogspot.com/

http://blogatu.ro/

http://oliviasteer.ro/

Bineinteles ca mai sunt multe altele, pe care uneori le citesc mai rar, alteori mai des. Depinde, uite daca gasesc articole mai micute le citesc si zilnic, iar pe cele mai maricele le pastrez pentru mai mult timp liber. Pai daca acum mai toata lumea “blogereste” ca sa zic asa, va dati seama ca pe viitor ohoo vor fi si ma iimportante, de noi depinde totul. Nu stiu ce sa zic…cred ca aceste bloguri chiar sunt importante in primul rand pentru “stapanii” lor si mai apoi pentru ceilalti. Nu ma gandesc neaparat la partea financiara, ci pur simplu la faptul ca noi, cei care avem un blog, poate ne regasim mult mai bine, poate ne e mai usor sa ne spunem “of-urile”, si asa mai departe.

6. Aceasta intrebare urmeaza firesc celei anterioare: Citesti Blogatu.ro? Daca da, ce iti place si ce nu? Ce ai schimba?

Aura: Da, clar citesc “Blogatu.ro” si ma bucur foarte mult ca am descoperit acest blog. Sincera sa fiu mi se pare un pic incarcata pagina, parca as aseza un pic mai altfel, sau nu stiu ceva cumva, care sa faca sa para totul mai simplu si mai usor de gasit. In rest chiar imi plac articolele si clar imi place foarte tare pentru ca promoveaza alti “bloggeri”! Si foarte bine face. Pe aceasta cale chiar vreau sa-ti multumesc tie, Marius Ovidiu Calugaru!

7. Cat de important e blogul pentru tine? Cat de importanti sunt cititorii blogului tau pentru tine?

Aura: Da, asa cum am zis si mai sus, nu pot sa spun acum ca este super-mega-important blogul meu pentru mine, dar este bineinteles intr-o anumita masura. Altfel, nu il mai construiam. Imi place sa scriu si vreau sa scriu cat mai des, insa nu reusesc tot timpul. Despre cititori…ce sa zic? Sunt si ei importanti bineinteles, pentru ca altfel poate ca noi bloggerii nu am mai exista, nu?  Ei…nu e chair asa ca poti sa existi si fara sa fi deloc citit, dar totusi…Consider ca e de datoria noastra sa incercam sa ne castigam si cititorii si de ce nu…uneori sa scriem exact ceea ce i-ar interesa pe ei.

8. Si acum, sa discutam putin si despre latura ta offlline. Cum te-ai caracteriza ca om? Ce ocupatie ai si cum se impaca ea cu pasiunea pentru blogging? Ce hobby-uri ai?

Aura: Despre ocupatia mea din prezent am amintit ceva mai sus. Buna intrebare, asta: cum m-as caracteriza ca om…uuuffff asta e foarte greu. Eu zic ca sunt un om destul de normal, care rade, plange, sufera, traieste clipa, ii place sa socializeze, sa cante si sa danseze. Da, normal ca am si defecte…uneori sunt mult prea naiva, ma plictisesc foarte repede daca ma pui sa fac mai mereu acelasi lucru, si imi place sa spun adevarul “verde-n fata” (ceea ce uneori doare si duce la discutii contradictorii). Din pacate, nu consider ca am suficient de mult timp pentru a scrie pe blog, dar zic eu ca reusesc sa fac fata si ma stradui. Job-ul meu nu este unul extrem de solicitant, insa sunt femeie, sunt casatorita si na…mai sunt si alte lucruri de facut. Hobby-urile mele sunt: muzica, dansul, excursiile la munte, socializarea, bucataria si altele.

9. Care este parerea cunoscutilor tai despre blogul tau? Ce cred prietenii tai si membrii familiei tale despre bloguri?

Aura: Sotul meu si tatal meu (dintre cei foarte apropiati) stiu ca am blog si da, pot sa zic ca ei il mai citesc din cand in cand. Tatal meu imi spunea ca vrea mai mult de la mine, sa mai scriu si despre alte lucruri. Iar pe sotul meu nu il pasioneaza toate articolele pe care le public, si mai tot timpul gaseste ceva ce nu-i convine. Ceilalti prieteni, zic eu ca sunt multumiti si da, chiar am observat ca “ma citesc”.

10. Ce alte medii de informare, cu exceptia blogului, utilizezi? De unde iti preiei informatiile pentru articolele de pe blog?

Aura: Citesc ziare multe, diverse articole de pe alte bloguri care mi se par mai interesante, si internetul in general. Informatiile pentru articolele de pe blog le primesc de multe ori si pe e-mail, sau de multe ori ma inspir uitandu-ma la TV. Bineinteles presa on-line, internet, depinde de starea mea de spirit din ziua respectiva.

11. Un mesaj de transmis cititorilor Blogatu.ro!

Aura: Continuati sa cititi Blogatu.ro pentru ca e super blog! Dar nu uitati nici de http://aurarusu.wordpress.com/! Salutare de la mare si pentru Blogatu.ro, la cat mai multi cititori!!! Pupici!

O zi linistita! 🙂