Eu si excursiile la munte

Salutare, hai sa ne cunoastem daca nu ne-am cunoscut deja. Sunt Aniela Deby de la www.deby.ro  si azi am sa povestesc pe blogul prietenei mele, Aura, cum stau la capitolul excursiilor la munte. Nu am mai fost intr-o excursie la munte de anul trecut. Am fost de multe ori in Brasov la Bran si Rasnov. Cred ca Branul e preferatul meu din cauza ca m-am simtit extraordinar de bine acolo, atat de bine ca atunci cand ma gandesc la Castelul lui Dracula ma porneste rasul. In Rasnov am fost cu telecabina, si acolo a fost bestial. Mi-a placut in aer liber, dar nu mi-a placut ca eram inghesuita de toti prietenii mei. Eu locuiesc intr-o zona de munte si merg foarte des , dar mai sunt si ursi.. si ultima data cand am fost am crezut ca mor de frica in cort mai ales ca nu eram decat trei fete. Dar oricum atunci cand merg la mine pe munte, nici nu o consider excursie.

 

 Ce parere credeti voi ca am eu despre excursiile la munte?

 

Singurul lucru care imi place cel mai mult ,este aerul curat de la munte. Sa nu mai spun de pozele frumoase pe care le poti face ca apoi sa te mandresti cu ele. Imi place ca ai doua variante. La mine prefer sa merg cu cortul pentru ca n-are rost sa dau banii la vecinii mei care au pensiuni in apropiere, dar cand merg de obicei ma cazez in cele mai frumoase locuri, pentru ca iubesc frumosul. Imi place sa stau la etaj, sa fumez o tigara, si sa ma uit la muntii frumosi care ma inconjoara. Nu stiu ce parere aveti voi de excursiile la munte pentru ca sunt total diferite de excursiile la mare, dar sunt foarte frumoase. Imi place ca seara pot sta la o poveste la un foc de tabara, pot sa cant, sa zbier de pe munte.. ca nu ma aude nimeni, doar eu si prietenii mei. Multe avantaje au excursiile la munte sa stiti. Poate ca anul asta voi putea ajunge si pe la Predeal sa vad toate acele obiective turistice, care din poze mi se par minunate. Iar daca voi merge cu siguranta am sa ma cazez la Vila Soimul, nu de alta.. dar preturile sunt mici iar daca acolo e administrator prietena mea, am sa ma simt mult mai bine, avand o companie prietenoasa.
 
Dragilor, sper ca nu v-am aburit prea mult si va doresc cat mai multe excursii la munte.

 

Totusi, ce parere aveti voi de excursiile la munte?

 

Aniela Deby de la www.deby.ro

Guest – post – Superstitiosi sau nu?

Salutare de la munte dar mai ales de pe cel mai minunat blog! Un blog maxim de tare si misto pe care va invit inca odata sa il cititi ori de cate ori aveti ocazia! Da, ma aflu din nou aici pe blogul lui Emil, pentru ca am fost invitata inca odata la un guest – post. Bineinteles ca ma bucur si ca imi face placere. Si pe aceasta cale anunt ca raspund afirmativ la orice solicitare de guest-post, din partea oricui. Sa ma prezint inca odata? Chiar trebuie? Ok, daca voi ziceti…sunt Aura Rusu cu alea sale De prin viata adunate… .Si pentru cei care ajungeti pe aici, va invit la munte, la Vila Soimul in Predeal pentru o relaxare maxima! Iar voi bloggerilor, daca ajungeti prin Predeal macar pentru o scurta plimbare, poate treceti sa ma vizitati. Mi-ar face mare placere! Hai ca m-am cam lungit cu introducerea, dar pe blogul acesta ma simt ca la mine acasa, deci imi permit.

Azi vorbim ceva mai pe larg despre superstitii…

VA INVIT SA CITITI CONTINUAREA ARTICOLULUI CHIAR AICI!

V-AM PUPAT! 😉

Guest – post – Carti pe rafturi

Salutare! Azi Roberto ne incanta cu un guest-post! Lectura placuta! 🙂

Tu cât de des citeşti cărţi din bibliotecă?

Vreau să discutăm puţin despre cărţi în general şi despre citit şi să fac referire la persoanele care nu au treabă deloc cu cititul!

În biblioteci sunt o mulţime de rafturi utile cu tot felul de cărţi, ca să avem de unde alege şi totuşi parcă refuzăm să citim.

Ceea ce poate însemna moartea lecturii, cărţile o să ajungă un fel de pergamente, iar bibliotecile un fel de muzeu. Asta probabil din cauza calculatorului şi extinderii a internetului. Cum îmi place mie să spun, internetul este cea mai mare bibliotecă, în speranţa că biblioteca o să mai existe în continuare, chiar şi pe internet. Chiar dacă internetul nu poate înlocui biblioteca, pentru că au caracteristici total diferite şi informaţiile din bibliotecile reale sunt mult mai relevante ca bibliotecile virtuale!

Oricum indiferent de tipul bibliotecii, ambele sunt un mediu favorabil pentru lectură şi cultură, iar prin acest articol încerc să încurajez lectura şi să nu uităm bibliotecile oraşului, ale şcolilor, chiar dacă acest lucru nu o să se întâmple degrabă, în România există acest risc, cu toate investiţiile în achiziţii noi, în restaurarea lor, renovarea şi oferirea calculatoarelor şi a internetului chiar în biblioteci!

Internetul trebuie să fie o alternativă, nu un înlocuitor a bibliotecii, care de asemenea are şi el avantajele sale.

Nivelul de informaţii care se găseste în rafturile bibliotecilor online sunt mult mai mari, de fapt sunt imense, iar accesul la ele este mult mai uşor, mult mai rapid şi oricând, de oriunde! Pot fi disponibile şi ziua şi noaptea chiar şi persoanelor care nu se pot deplasa din casă! De aceea spun eu că internetul este cea mai mare bibliotecă online

Şi limitându-mă doar la cărţi, nu ştiu de ce am impresia că oamenii care citesc, sunt din ce în ce mai puţini!  Dacă ar fi să îmi imaginez o lume fără cărţi şi biblioteci sau fără cititori, nu ştiu ce s-ar întâmpla şi încerc totuşi să încurajez în special tineretul să mai meargă din când în când la o bibliotecă, să împrumute o carte şi să o citească, dacă nu cel puţin într-o bibliotecă virtuală.

Tu ce părere ai despre asta?

Scris de K.Roberto

Guest – post – Cu sau fara manele la nunta

Salutare tuturor! EU sunt, Emil Calinescu, si revin pe blogul Aurei. Unde, recunosc, o sa mai scriu si in viitor (in masura in care voi fi primit, bineinteles).

Astazi am decis sa abordez o problema neimportanta, neinteresanta pentru multi, dar care m-a intrigat pe mine mult timp. Si inca mai intriga.

Dupa cum stiti, eu sunt fan al genului muzical numit manele si mai nou aceasta pasiune s-a transformat intr-una profesionala. Asa ca privesc cu un ochi mai critic si oarecum mai obiectiv acest fenomen. Continue reading “Guest – post – Cu sau fara manele la nunta”

Guest-post – Amintiri din Facultatea de Sociologie!

Guest-postul scris pe blogul lui Emil, chiar aici!

Salutare dragilor si dragelor din nou de pe Cel mai minunat blog! Nici nu se putea sa nu mai trec eu pe aici, macar odata! Si nu am trecut asa de capul meu, ci bineinteles la invitatia lui Emil, caruia ii multumesc! Despre mine…sa va zic din nou? Aceeasi Aura Rusu cu ale sale De prin viata adunate!

Zic sa trecem la treaba! Am ales sa scriu despre acest subiect, tocmai pentru ca exact acum 2-3 zile am trecut sa imi ridic si eu diploma de master, dar si pentru ca Emil mi-a insuflat oarecum acest subiect. Bineinteles ca diploma nu am reusit inca sa o ridic din cauza multimii si cozilor interminabile de pe holurile Facultatii de Drept (da, diplomele de Socio, se ridica de la Drept), asa ca mi-am zis ca daca a asteptat vreo 2 ani dupa mine, ar mai putea sa ma mai astepte inca putin, nu?

Despre facultatea in care am petrecut 5 anisori am multe de spus si cu siguranta, nu voi reusi sa va plictisesc acum suficient de tare! J In primul an de facultate la Sociologie, parca ma simteam pierduta in spatiu! Nu cunosteam pe nimeni si aproape nimic din Bucuresti. Stiam doar drumul pana la facultate si inapoi spre casa. Usor, usor am inceput sa ma obisnuiesc, dar nu uit nici acum faptul ca in acel prim an, mai mult am plans si m-am panicat, decat am fost happy. Dar asta pana cand l-am intalnit pe sotul meu (cam prin anul 2). Copil prost si nebun, ce sa-i faci? Inca din primul an de cursuri mi-am facut prietene, colege si zic ca am reusit sa ma obisnuiesc si cu majoritatea profesorilor. De ce spun majoritatea? Pentru ca e imposibil sa vorbesc despre aceasta facultate fara sa mentionez cel mai de temut profesor! Toata lumea stie cine este si chiar nu vreau sa-i mai pronunt inca odata numele, pentru ca si asa a fost comentat si rascomentat saracul om. Ce vina are el daca asa este felul lui de a fi, nu? O singura restanta am avut in 5 ani de facultate (3 de facultate + 2 de master), pe care am luat-o abia a 3-a oara. Da, si a fost exact la acest profesor! Andreiutza iti mai amintesti tu mama cate am tras atunci??? Asta nu o sa pot uita in veci! Trebuia sa dam licenta si acest domn profesor nu vroia sa ne treaca in ruptul capului la examenul ala! Si da-i cu plansete, cu sunat acasa la parinti si explicat ca nu noi suntem de vina, ci respectivul pentru ca nu vrea sa ne treaca, si stai noptile si toceste pana la 4 dimineata ca doar doar oi trece si tu examenul ala! Dupa cateva injuraturi si draci o gramada, am reusit sa il luam bineinteles!

Am trait o perioada frumoasa, imi amintesc cu drag de ea si mai mult decat atat, imi este extrem de dor! A fost si greu dar si usor. Am invatat foarte multe lucruri noi, atat in ceea ce priveste viata, plus multe cunostinte despre domeniul in sine. Nu am sa reusesc sa-i inteleg niciodata pe cei carora le cereai si tu un curs in facultate (deoarece lipsisei) si nu vroiau sa ti-l dea nici in ruptul capului! Puteai sa te rogi 2 zile ca nu iti dadeau. Probabil ca acum se sterg cu ele la cur…ca de intrat in cap oricum le-a intrat de mult daca era sa le intre ceva.

Am sa ma opresc aici cu amintirile, dar nu spun stop pentru ca mai am multe de povestit…dar cu siguranta intr-un articol viitor pe blogul meu! Asadar, stati pe aproape!

V-am pupat din deplasare!

GUEST – POST – Ce inseamna a fi fericit?

Va invit sa lecturati ceea ce am scris in deplasare pe blogul Vienelei!

Iata-ma undeva in “deplasare”, si anume pe blogul unei persoane foarte dragute, adica Vienela! Bineinteles ca nu a putut decat sa ma onoreze aceasta invitatie a ei de a scrie pe blogul sau, si mai ales…de a scrie fara reguli :))! Despre mine…o Doamne din nou trebuie sa vorbesc despre mine? 🙂 Sunt jumatate olteanca, jumatate munteanca si inca jumatate de la mine putere, dobrogeanca! 🙂 Imi place sa cred ca sunt o sotie calma, iubitoare si gospodina…am si un job si in rest imi place la nebunie sa cant. Ajunge cu prezentarea…daca vreti sa aflati mai multe despre mine, va invit sa “ma cititi” la urmatorul link: http://aurarusu.wordpress.com/   – De prin viata adunate…

 

Pentru a avea o viata fericita, trebuie sa ai o minte linistita…

 

Am ales sa scriu despre “fericire” pentru ca in ultima perioada mi-a fost dat sa intampin si sa invat multe! De multe ori stau si ma intreb “ce inseamna a fi fericit cu adevarat?” Sau mai bine zis, “de ce anume avem nevoie pentru a fi cu adevarat fericiti?” De ce totul in viata asta se rezuma la bani? Chiar daca vroiam sa ocolesc intrebarea asta, pana la urma este imposibil, nu? De ce nu suntem in stare sa punem pret pe lucrurile marunte din viata noastra, care ne-ar putea face de mii de ori mai fericiti?

Am sa explic ce inseamna fericirea pentru mine personal…in primul rand inseamna sa fiu sanatoasa, sa imi stiu parintii sanatosi, sa imi stiu sotul sanatos, sa primesc iubire si caldura din partea familiei mele, sa fiu inteleasa si ascultata atunci cand am o problema, sa existe intelegere in familie si sa ne iubim unii pe altii! Probabil ca lista ar putea continua la nesfarsit, dar o sa ma opresc aici. Consider ca fiecare zi data de la Dumnezeu este un prilej de bucurie si asa ar trebui sa fie pentru toata lumea! Simplul fapt ca in fiecare dimineata te trezesti si mergi pe picioarele tale si pornesti o noua zi, ar trebui sa insemne fericire! Chiar si un rau intamplat intr-o zi, trebuie sa ne bucure deoarece astfel ne descoperim emotiile si trairile interioare! Nu conteaza daca azi avem o zi mai putin buna, sau maine avem o zi extraordinara! Nu trebuie sa facem diferenta intre ele, sau sa simtim ca a fost o asa mare prapastie intre acele doua zile! Nu! Trebuie sa incercam sa luam tot ce e bun si tot ce e pozitiv din ziua care noua ni s-a parut putin mai “slaba”! Trebuie sa stim sa profitam de fiecare moment in parte, sa ni-l asumam si sa spunem: “E “raul” meu, e ceea ce mi-a fost dat sa intampin astazi si il accept asa cum e!

Sunt atat de multe momente in viata asta care ne fac sa ajungem sa nu mai vrem nimic, sa nu mai stim de nimic si asa mai departe! Asa este, corect…si cred ca oricine trece mai devreme sau mai tarziu prin momente de acest gen! Dar pe langa acestea, sunt si alte lucruri intamplate exact in ziua cu pricina care ar trebui sa ne faca sa ne “ridicam” si sa nu uitam ca intotdeauna va exista speranta si mai ales ca Cel de sus nu uita pe nimeni in momentele cele mai dificile din viata! Atat timp cat mintea noastra “pluteste” si e “libera” de ganduri negre si pesimiste, fericirea nu conteneste sa apara! Pesimismul si tristetea pornesc din lucruri necurate, cum ar fi minciuna, ura, invidia, orgoliul si rautatea omului! Cu cat vrei sa te inversunezi mai mult pe viata sau pe o persoana anume, cu atat iti va fi mai greu tie insati si cu atat vei fii mai nefericit!

Nu uitati ca…FERICIREA OMULUI PORNESTE INTOTDEAUNA DE LA LUCRURILE MARUNTE! NU TREBUIE DECAT SA FACEM UN MIC EFORT SI SA LE OBSERVAM, SA NU ACCEPTAM SA TREACA FARA ROST PE LANGA NOI!

 

      Salut toti cititorii blogului Vinelei si bineinteles toti cititorii blogului De prin viata adunate!   Si multumesc Vienela!

O zi linistita si mai ales fericita!!!

Rusu Aura

Guest – post – UNDE AI AUZIT DE FANTOME?

Ma numesc Sas Vienela, sunt o femeie matura, serioasa, educata, sotie model si mama a unui licean de 18 ani, iar la invitatia Aurei Rusu, am decis sa scriu acest guest-post. Mai multe despre mine, puteti gasi la urmatoarea adresa: http://www.vienela.blogspot.com/ .

 Mi se întamplă să aud părinţi văitându-se de faptul că stau copiii prea mult în faţa calculatorului, că nu mai ies afară, că nu ştiu să se joace. Zilele trecute o tânără mămică îşi întreba fetiţa unde a auzit de fantome, cine vorbeşte cu ea despre aşa ceva.
      Totul porneşte din primii ani de viaţă, atunci când timpul nostru ar trebui să fie alocat puiului, când ar trebui să-i oferim noţiuni elementare despre viaţă, să-l stimulăm să se joace, să-l învăţăm să înveţe, să-l integrăm în familie şi în societate.
      Copiii sunt curioşi, prind repede. Depinde doar de noi ce anume îi învăţăm. Dacă priponim copilul la desene animate pentru a scăpa de gălăgie şi deranj să nu ne întrebăm de unde ştie de fantome, să nu ne mirăm când va interpreta greşit lucrurile auzite la televizor. Ei nu au ce căuta singuri la TV, mai ales când sunt foarte mici. De fapt nu prea ştiu ce ar putea învăţa de acolo un copil preşcolar, ţinând cont că desenele animate nu mai au nimic educativ sau amuzant.
      Dacă nu ne jucăm cu copilul în primii lui  ani de viaţă să nu ne mirăm mai târziu că nu ştie să se joace, că este neîndemânatic, nu are spirit de echipă, nu poate lua decizii. Degeaba îi cumpărăm jucării sofisticate dacă îl abandonăm într-un colţ al camerei singurel.
      Dacă îi permitem de mic să piardă prea mult timp la calculator, mai târziu vom vedea că nu are prieteni, nu ştie să socializeze, că e sălbatic.
      Greşelile noastre, delăsarea sau nepriceperea noastră ne afectează proprii copii, care vor pleca în viaţa vulnerabili, nepregătiţi şi singuri.

Pe curand!

V-am pupat!