Maruta chiar ti-ai luat-o?

Iata dragilor ca pagina mea a capatat o noua infatisare…poate ca unii dintre voi deja ati observat asta, altii poate inca nu. Dupa ceva munca, insotita de putin ajutor (stie el cine 😀 si-i multumesc inca odata pe aceasta cale), iata ce a iesit. Sper sa fiti si voi la fel de incantati ca si mine :). In continuare voi scrie despre ceva ce mi-a placut la nebunie. 🙂

Continue reading “Maruta chiar ti-ai luat-o?”

Leapsa calatoriei in timp…

Ma tin de cuvant si continui cu urmatoarea leapsa, cea a calatoriei in timp, asa cum a numit-o chiar cea de la care a si pornit, si anume Iulia Radu. Eu am preluat-o de la Emil:).

Cand imi aduc aminte de copilarie, mi se ridica asa un pic parul de pe mine:). Cred ca toti avem sentimentul asta, nu? Uff, ce n-as da sa mai re-traiesc copilaria. Ca tare frumos a mai fost! M-am nascut in Bucuresti dar sincera sa fiu, prea multe nu am cum sa-mi amintesc din acea perioada pentru ca eram destul de micuta. Si nici nu am zabovit prea mult timp pe acolo la acea perioada.  Cum ajuns sa stau la mare, am mai explicat si AICI. In orice caz, am fost si sunt foarte fericita pentru ca parintii mei au luat aceasta decizie.

La bunici:)

                                                                         La bunici (aprox.un anisor)

                                                                        Cu mami si tati (Bucuresti)

O mare parte a copilariei pot spune ca mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei, undeva in Jud. Olt. Nu era vacanta in care sa nu ajung la ei. Era asa de frumos! Aveam atat de multi prieteni cu care ma jucam si eram asa de fericita pentru ca bunicii ma lasau afara la joaca atat cat imi doream eu.

                                                            La nunta uneia dintre matusi (aprox.4 anisori)

A venit si perioada in care m-am marit si a trebuit sa intru la Liceu. Atunci s-a cam terminat cu vacantele la bunici, pentru ca deja imi doream plaja, mare, soare si eram in sfarsit multumita ca ai mei ma lasau sa merg si eu singurica la plaja cu prietenele. Liceul l-am facut tot in Mangalia (profil filologie-istorie) si da, intr-adevar este cea mai frumoasa perioada din viata unui om!

                                                                      Banchet clasa a XII-a (2005)

                                                                         Alaturi de doamna Diriginta

 A urmat apoi si una dintre cele mai dificile perioade din viata mea (cel putin pana in prezent): admiterea la facultate. Nu, nu admiterea in sine a fost grea, ci faptul ca dintr-o data a trebuit sa plec de acasa…Asta chiar nu mi-a placut si niciodata nu am fost de acord sa plec de langa cei dragi in alta parte. Totusi nu plecam prea departe…ci doar pana la Bucuresti. De ce mi-a fost greu? Pentru ca nu cunosteam nimic si aproape pe nimeni. La inceput stiam doar cum sa ajung pana la facultate si sa ma intorc inapoi acasa. Eram totusi un copil…imi imagina mereu ca cineva imi va fura telefonul in tramvai, sau mai stiu ce prin metrou. Ma simteam total neajutorata si parca eram picata din stele intr-un oras atat de mare…Multi zic poate, ca pentru faptul ca sunt singura la parinti, sunt mai cocolosita, mai tinuta in puf sau mai stiu eu ce. Ca poate de asta mi-a fost greu. Eu nu consider ca este asa dar ma rog… Cert e ca da, mi-a fost greu, dar nu regret nimic din toata perioada petrecuta in frumoasa capitala si mai ales in simpatica Faculatate de Sociologie. Mi-am facut multi prieteni in timp si cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in Bucuresti de fapt, a fost sa imi intalnesc sufletul pereche, alaturi de care sper sa raman pana la adanci batraneti. Astfel, din anul al 2-lea de facultate, viata mea s-a schimbat total. Am avut un sprijin permanent, pe cineva alaturi despre care stiam ca ma va proteja in orice moment. Am simtit ca din momentul acela nu voi mai fi singura intr-o “lume atat de mare”.:)

               Absolvire Facultate (2008)

Perioada ce a urmat pana la finalul masterului si terminarea Scolii de Muzica a fost extraordinar de frumoasa si interesanta! Am trait totul cu intensitate, am incercat sa fac ceea ce imi place si mai ales mi-am petrecut mai tot timpul alaturi de sotul meu (pe atunci iubitul meu). Despre emotiile traite la absolvirea facultatii cred ca nu mai are rost sa mai amintesc…a fost prea frumos:)!

                                                                               Spectacol Tvr 2

A urmat curand si cea mai frumoasa zi din viata mea (pana in momentul de fata), aceea in care m-am casatorit cu persoana iubita. De ceva timp sunt din nou acasa, aici in micul oras de la malul marii, alaturi de sotul meu.

                                                                                   02.10.2010

Speram ca viitorul sa ne ofere multe momente frumoase si sa ramanem aceeasi copii de alta data. Eu spun cu mana pe inima si admit ca da, sunt inca un copil din anumite puncte de vedere si cred ca fiecare dintre noi are momente cand se comporta asemenea unui copil. Nu vad nimic rau in asta, ci din contra. Totul e permis atat timp cat avem si ne impunem o limita.

Si ca sa termin ca in povesti…SI-AM INCALECAT PE-O SA, SI V-AM SPUS POVESTEA MEA!

Dau leapsa aceasta mai departe urmatorilor: Rusu Vasile-Cristian, Mistocareala, Annitu Ann si bineinteles tuturor celor care doresc sa o preia.

Sa aveti un week-end placut si mai ales linistit!!!

 

 

Leapsa dorintelor neindeplinite!

Iata ca timpul nu prea imi permite sa pot scrie atat cat mi-as dori pe blogul meu, pentru voi toti. Insa promit ca ma stradui de fiecare data sa fiu cat mai prompta si sa raspund tuturor provocarilor celorlati colegi “bloggerici”. Astazi vorbim despre o noua leapsa, interesanta zic eu, care porneste de fapt de la un articol postat de Iulia Nicolaie chiar AICI. Am primit insa leapsa de la Emil Calinescu, iar despre dorintele lui neindeplinite (poate pana in prezent), puteti citi AICI. Continue reading “Leapsa dorintelor neindeplinite!”

Exact cum m-am asteptat…

        Pro Tv-ul nu m-a dezamagit nici de aceasta data! Cred ca majoritatea dintre voi s-au uitat aseara la minunatul concurs “Vocea Romaniei”, nu? V-a placut? Mie mi-a placut extraordinar de mult, am trait emotiile alaturi de concurenti si la anumite faze chiar mi-au dat lacrimile de emotie. Da, asa sunt eu de fel, mai sensibila :P. Formatul este special si chiar daca nu este ideea “noastra” eu zic ca a fost adoptat cu mare stil si cu mare succes de catre Pro! Despre juriu…nu are rost sa mai comentez, este exact cum m-am asteptat, iar micul Mozart nu e fitos si figurant degeaba!

         M-am bucurat foarte mult pentru ca l-am revazut pe Aldo Blaga aseara in concurs. Este un talent cu adevarat si are o voce minunata. L-am vazut prima data pe site-ul www.neuronu.ro , unul dintre site-urile mele preferate. Parerea mea este ca mai toti concurentii de aseara au fost buni si chiar si cei care nu au fost acceptati au cantat destul de bine! Ceva m-ar face sa cred ca totusi inainte de aceasta prima emisiune, a mai avut loc o alta preselctie, deoarece prea au fost buni cu totii. Dar nu stiu…e posibil sa ma insel, de ce nu? In orice caz, Pro Tv-ul a demonstrat inca odata ca nu face orice fel de alegeri si ca valoarea conteaza!

    

           Vestimentatia Loredanei nu prea mi-a placut sincera sa fiu, desi o apreciez foarte mult in general. Nu mi s-a parut potrivit pentru un concurs televizat sa vina in emisiune mai mult dezbracata decat imbracata, mai ales ca are totusi o varsta. Arata intr-adevar foarte bine, dar poate era mai potrivit sa se imbrace asa la unul dintre concertele sale. Cel mai emotionant moment din emisiune mi se pare cel in care un membru al juriului apasa butonul si se intoarce pentru a-l vedea pe concurent. Intalnirea privirilor face tot! Este cu adevarat ceva senzational si chiar trebuie sa fi de fier ca si concurent, sa nu te blochezi un pic in acel moment.

        Sper ca fiecare emisiune sa ma incante la fel de mult si sunt sigura ca asa va fi!

Sa aveti o zi linistita! V-am pupat!

P.S. Azi e miercuri. Inca putin… 😀