Hai că nu cer prea multe…10!

Nici nu-mi vine să-mi cred ochilor că peste 6 zile mai adaug încă un an experienței mele de viață și că voi mai îmbătrâni un pic…și totuși, m-am gândit ca măcar acum când împlinesc 31 de cireșari  să îmi creez aici un mic “wishlist” și să scriu câte ceva despre cum mi se pare viața la 31 de ani. Pardon! 30! Încă am 30! 🙂

Eu zic că sunt un om norocos în general și că viața tot timpul mi-a oferit oportunități, adică tot timpul mi-a permis să aleg între ceea ce-mi place și ce nu. Cred că norocul meu cel mai mare și bucuria nemărginită pe care o simt în fiecare zi, sunt date și transmise de oamenii de lângă mine, de oamenii care mă iubsesc necondiționat și care mă apreciază pentru tot ceea ce pot eu să fac. Simt că sunt iubită și apreciată deși uneori poate nu fac lucruri mărețe, iar asta îmi dă tot timpul încredere în mine și efectiv mă simt bine, mă simt împlinită.

Copilăria mea a fost una absolut minunată, dar mai multe despre asta puteți citi AICI. 🙂 Și cel mai tare, la fel ca și în prezent, îmi doream să vină ziua mea cât mai repede! Încă de mică îmi plăcea și simțeam acea nevoie de a fi în centrul atenției. Adoram ca eu să fiu pionul principal, deși dura decât o singură zi. La fel sunt și acum…un copil! Serios! Nu, nu un copil serios! Serios că-s un copil voiam să zic! Eu așa mă văd și sunt mândră de mine pentru că niciodată nu mi-am pierdut zâmbetul larg, veselia, buna dispoziție, simțul umorului și sufletul de copil.

Și hai să vedem cam ce-și mai poate dori un copil la aproape 31 de ani 🙂 :

  1. Deși mă repet poate… știți și voi că partea aia cu sănătatea e inevitabilă și despre asta am grijă să vorbesc cu Doamne-Doamne în fiecare dimineață și în fiecare seară. Pentru că doar dacă ești sănătos te poți bucura de restul lucrurilor materiale sau morale. Așa că Doamne ajută să fim cu toții sănătoși și să ne putem bucura de tot ceea ce ne înconjoară, oameni și lucruri! 🙂
  2. Mi-aș dori să înțeleg ce înseamnă să fii mamă/părinte și să cunosc această experiență cât mai repede cu putință! Știu și simt că asta se va întâmpla în viitorul foarte apropiat. 🙂
  3. Deși niciodată nu am fost genul de copil care să ceară lucruri materiale în neștiință, iar asta o pot confirma atât părinții cât și soțul meu, anul acesta am fost hotărâtă că de ziua mea îmi doresc un anumit model de cercei din aur, încă cu vreo 6 luni înainte. 🙂 Mi s-a pus pata pe ei și gata trebuie să-i primesc cadou de ziua mea! 😀
  4. Parcă mi-aș dori să mai “fugim” un pic pe la munte, mai ales că iubirea mea pleacă de lângă mine nu peste mult timp din nou în voiaj…
  5. Îmi doresc să ne mutăm în căsuța noastră, dar asta va mai dura ceva…sănătoși să fim așa cum spuneam și mai sus ca să putem lucra la ea. 🙂
  6. Mi-aș dori la fel ca în fiecare an de ziua mea, să primesc mesaje și urări cu sutele de la toți prietenii, pentru că ăsta e unul din cadourile extrem de prețioase pentru mine. Îmi place la nebunie treaba asta și mă face să mă simt super fericită. 🙂
  7. Ca în fiecare an, pe lista de așteptare e partea aia cu “îmi doresc să mai slăbesc câteva kile” dar nu fac nimic pentru asta… :)) Voi face și asta atunci când mă voi simți pregătită, așa cum am mai facut-o de atâtea ori în trecut.
  8. Îmi doresc să-i am aproape de mine, sănătoși, pe toți cei dragi ai mei!
  9. …niște trandafiri roșii ca focul plini de iubire 🙂
  10. …și bineînțeles un tort de ciocolată pe care îl ador! 🙂

Și acum ziceți voi…sunt eu costisitoare??? 🙂

Mie nu mi se pare! 😀

Pe curând dragii mei dragi! :*

Doua lepse SOCIAL MEDIA…

Iata ca mi-am facut timp sa onorez si acesta leapsa care e de fapt o leapsa 2 in 1! Ambele pornesc de la aceeasi persoana, Daniel Botea, iar eu le-am preluat de la Drd. Emil Calinescu! Aveti AICI si un mic ghid foarte interesant despre tipologia utilizatorilor de Facebook. Mai jos sunt paginile in cadrul carora puteti gasi descrierile fiecarui tip de profil in micul ghid!

  • Pragmaticulpag 16 in link-ul de mai sus
  • Militantulpag 17
  • Conectorulpag 18
  • Aprobatorulpag 19
  • Auto-propagandistulpag 20
  • Exploratorulpag 21

Si cum ar zice Tudorel Popa, imitatorul de diverse masinarii si alte nebunii (“Romanii au talent”), “sa trecem la… TREABAAA!” :)) Continue reading “Doua lepse SOCIAL MEDIA…”

Leapsa calatoriei in timp…

Ma tin de cuvant si continui cu urmatoarea leapsa, cea a calatoriei in timp, asa cum a numit-o chiar cea de la care a si pornit, si anume Iulia Radu. Eu am preluat-o de la Emil:).

Cand imi aduc aminte de copilarie, mi se ridica asa un pic parul de pe mine:). Cred ca toti avem sentimentul asta, nu? Uff, ce n-as da sa mai re-traiesc copilaria. Ca tare frumos a mai fost! M-am nascut in Bucuresti dar sincera sa fiu, prea multe nu am cum sa-mi amintesc din acea perioada pentru ca eram destul de micuta. Si nici nu am zabovit prea mult timp pe acolo la acea perioada.  Cum ajuns sa stau la mare, am mai explicat si AICI. In orice caz, am fost si sunt foarte fericita pentru ca parintii mei au luat aceasta decizie.

La bunici:)

                                                                         La bunici (aprox.un anisor)

                                                                        Cu mami si tati (Bucuresti)

O mare parte a copilariei pot spune ca mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei, undeva in Jud. Olt. Nu era vacanta in care sa nu ajung la ei. Era asa de frumos! Aveam atat de multi prieteni cu care ma jucam si eram asa de fericita pentru ca bunicii ma lasau afara la joaca atat cat imi doream eu.

                                                            La nunta uneia dintre matusi (aprox.4 anisori)

A venit si perioada in care m-am marit si a trebuit sa intru la Liceu. Atunci s-a cam terminat cu vacantele la bunici, pentru ca deja imi doream plaja, mare, soare si eram in sfarsit multumita ca ai mei ma lasau sa merg si eu singurica la plaja cu prietenele. Liceul l-am facut tot in Mangalia (profil filologie-istorie) si da, intr-adevar este cea mai frumoasa perioada din viata unui om!

                                                                      Banchet clasa a XII-a (2005)

                                                                         Alaturi de doamna Diriginta

 A urmat apoi si una dintre cele mai dificile perioade din viata mea (cel putin pana in prezent): admiterea la facultate. Nu, nu admiterea in sine a fost grea, ci faptul ca dintr-o data a trebuit sa plec de acasa…Asta chiar nu mi-a placut si niciodata nu am fost de acord sa plec de langa cei dragi in alta parte. Totusi nu plecam prea departe…ci doar pana la Bucuresti. De ce mi-a fost greu? Pentru ca nu cunosteam nimic si aproape pe nimeni. La inceput stiam doar cum sa ajung pana la facultate si sa ma intorc inapoi acasa. Eram totusi un copil…imi imagina mereu ca cineva imi va fura telefonul in tramvai, sau mai stiu ce prin metrou. Ma simteam total neajutorata si parca eram picata din stele intr-un oras atat de mare…Multi zic poate, ca pentru faptul ca sunt singura la parinti, sunt mai cocolosita, mai tinuta in puf sau mai stiu eu ce. Ca poate de asta mi-a fost greu. Eu nu consider ca este asa dar ma rog… Cert e ca da, mi-a fost greu, dar nu regret nimic din toata perioada petrecuta in frumoasa capitala si mai ales in simpatica Faculatate de Sociologie. Mi-am facut multi prieteni in timp si cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in Bucuresti de fapt, a fost sa imi intalnesc sufletul pereche, alaturi de care sper sa raman pana la adanci batraneti. Astfel, din anul al 2-lea de facultate, viata mea s-a schimbat total. Am avut un sprijin permanent, pe cineva alaturi despre care stiam ca ma va proteja in orice moment. Am simtit ca din momentul acela nu voi mai fi singura intr-o “lume atat de mare”.:)

               Absolvire Facultate (2008)

Perioada ce a urmat pana la finalul masterului si terminarea Scolii de Muzica a fost extraordinar de frumoasa si interesanta! Am trait totul cu intensitate, am incercat sa fac ceea ce imi place si mai ales mi-am petrecut mai tot timpul alaturi de sotul meu (pe atunci iubitul meu). Despre emotiile traite la absolvirea facultatii cred ca nu mai are rost sa mai amintesc…a fost prea frumos:)!

                                                                               Spectacol Tvr 2

A urmat curand si cea mai frumoasa zi din viata mea (pana in momentul de fata), aceea in care m-am casatorit cu persoana iubita. De ceva timp sunt din nou acasa, aici in micul oras de la malul marii, alaturi de sotul meu.

                                                                                   02.10.2010

Speram ca viitorul sa ne ofere multe momente frumoase si sa ramanem aceeasi copii de alta data. Eu spun cu mana pe inima si admit ca da, sunt inca un copil din anumite puncte de vedere si cred ca fiecare dintre noi are momente cand se comporta asemenea unui copil. Nu vad nimic rau in asta, ci din contra. Totul e permis atat timp cat avem si ne impunem o limita.

Si ca sa termin ca in povesti…SI-AM INCALECAT PE-O SA, SI V-AM SPUS POVESTEA MEA!

Dau leapsa aceasta mai departe urmatorilor: Rusu Vasile-Cristian, Mistocareala, Annitu Ann si bineinteles tuturor celor care doresc sa o preia.

Sa aveti un week-end placut si mai ales linistit!!!