Chestionarul lui Proust!

Salutare de la mare!

Da…tot aici sunt, nu m-am mutat nicaieri! : ))) Circula aceasta leapsa ca sa zic asa, care este de fapt un chestionar. “Născut dintr-o joacă de adolescenţi, faimosul chestionar al lui Proust a fost la început listă de întrebări într-un oracol. Originalul la care chiar a răspuns Proust i-a aparţinut prietenei sale, Antoinette Faure (tatăl ei urma să devină preşedintele Franţei câţiva ani mai târziu) şi s-a păstrat în familia acesteia, fiind regăsit abia la doi ani după moartea lui Proust. Se pare că există două variante ale aceluiaşi set de întrebări, Proust răspunzând la ambele, dar în ani diferiţi. Fiind foarte asemănătoare, ele au fost în cele din urmă reduse la 24 de puncte, acesta fiind cel mai întâlnit chestionar al lui Proust.

Reluat în diverse forme şi în diverse contexte, chestionarul a ajuns să fie adresat unor celebrităţi prin intermediul a două emisiuni tv, dar şi al revistei Vanity Fair care l-a transformat recent într-o joacă interactivă, în care îţi poţi compara răspunsurile cu cele ale vedetelor. În România, revista Dilema veche a provocat diverse personalităţi să răspundă faimosului set de întrebări.”

Iata ca ne provoaca sa raspudem la aceste intrebari Vlad, iar leapsa mi-a fost transmisa de catre Vienela careia ii multumesc.

START!

1. Principala mea trasatura: omenia.

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: sinceritatea.

3. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie: sa nu se arate mai inteligente decat sunt.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: sinceritatea.

5. Principalul meu defect: Vienela sa nu zici ca te-am copiat, dar da, este naivitatea!

6. Îndeletnicirea mea preferată: cantatul (cu vocea).

7. Fericirea pe care o visez: sanatate si bucurii alaturi de cei dragi (sau sa ajung un mic reporter pe la Pro tv).

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva!

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: in tara mea, la munte intr-o cabanuta frumoasa.

10. Culoarea mea preferată: gri.

11. Floarea care-mi place: bujorul. (Asta ca tot se apropie ziua mea si poate vrea cineva sa imi ofere, macar sa stie ce) :)).

12. Pasărea mea preferată: pescarusul.

13. Prozatorii mei preferaţi: Liviu Rebreanu si altii.

14. Poeţii mei preferaţi: Mihai Eminescu.

15. Eroii mei preferaţi din literatura: nu-mi vine nimic in minte acum…poate Nica al lui Creanga.

16. Eroinele mele preferate din literatură: Maytrei.

17. Compozitorii mei preferaţi: Marius Moga, Laurentiu Duta.

18. Pictorii mei preferaţi: Corneliu Baba.

19. Eroii mei preferaţi din realitate: fiecare mama de pe acest pamant.

20. Ce urăsc cel mai mult: minciuna si nesimtirea.

21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere: mai multa ambitie.

22. Cum aş vrea să mor: prefer sa nu ma gandesc!

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: nu vreau sa raspund.

24.  Deviza mea: “Vorbeste daca sunt cuvintele tale mai convingatoare ca tacerea, daca nu…taci”.

Si leapsa merge ma ideparte la: Emil Calinescu, Just Words, Ideisiidei, Whispers of the heart, Dor de femeie, AnyAna, Missyver, Daniel Botea. Bineinteles, sunteti poftiti cu totii sa o preluati!

O saptamana linistita!

Recomandarile de vineri…

Intr-o zi cu foarte mult soare la malul marii, cum sa nu iti arda sa recomanzi niste articole pe masura? 🙂 Si mai ales ca e inceput de week-end, iar lucrurile par sa intre cat de cat pe un fagas normal. Asa ca…sa-i dam drumul:

1. O sa incep cu un articol care mie imi merge la suflet, tocmai pentru ca traiesc iubirea si e minunat. Asa ca…intrati pe “Wihspers of the Heart” si cititi un articol super despre acest magnific sentiment.

2. Un post pe care de mult vroiam sa il citesc pe undeva, sau pe care chiar am vrut sa il scriu eu, dar e bine ca facut-o totusi cineva…Sper sa inteleaga odata tot poporul mesajul asta! Intrati pe “Just Words” si luati aminte dragilor!

3. Un articol pentru fete, dar de ce nu si pentru baieti…”10 lucruri importante despre sani” ce ziceti? Va bagati? Pe blogul lui Annitu Ann.

4. Si ca sa va amuzati un pic, merita sa intrati pe Anti-tristete si sa cititi cele mai amuzante o 100 de nume din Romania.

5. Un post despre macar putin bun-simt as putea spune, este aici: “Bem o cafea la tine?” pe blogul Vienelei.

In speranta ca aceste recomandari v-au folosit catusi de putin, va urez sa aveti un WEEK-END PLACUT si mai ales linistit!

V-am pupat!

Leapsa calatoriei in timp…

Ma tin de cuvant si continui cu urmatoarea leapsa, cea a calatoriei in timp, asa cum a numit-o chiar cea de la care a si pornit, si anume Iulia Radu. Eu am preluat-o de la Emil:).

Cand imi aduc aminte de copilarie, mi se ridica asa un pic parul de pe mine:). Cred ca toti avem sentimentul asta, nu? Uff, ce n-as da sa mai re-traiesc copilaria. Ca tare frumos a mai fost! M-am nascut in Bucuresti dar sincera sa fiu, prea multe nu am cum sa-mi amintesc din acea perioada pentru ca eram destul de micuta. Si nici nu am zabovit prea mult timp pe acolo la acea perioada.  Cum ajuns sa stau la mare, am mai explicat si AICI. In orice caz, am fost si sunt foarte fericita pentru ca parintii mei au luat aceasta decizie.

La bunici:)

                                                                         La bunici (aprox.un anisor)

                                                                        Cu mami si tati (Bucuresti)

O mare parte a copilariei pot spune ca mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei, undeva in Jud. Olt. Nu era vacanta in care sa nu ajung la ei. Era asa de frumos! Aveam atat de multi prieteni cu care ma jucam si eram asa de fericita pentru ca bunicii ma lasau afara la joaca atat cat imi doream eu.

                                                            La nunta uneia dintre matusi (aprox.4 anisori)

A venit si perioada in care m-am marit si a trebuit sa intru la Liceu. Atunci s-a cam terminat cu vacantele la bunici, pentru ca deja imi doream plaja, mare, soare si eram in sfarsit multumita ca ai mei ma lasau sa merg si eu singurica la plaja cu prietenele. Liceul l-am facut tot in Mangalia (profil filologie-istorie) si da, intr-adevar este cea mai frumoasa perioada din viata unui om!

                                                                      Banchet clasa a XII-a (2005)

                                                                         Alaturi de doamna Diriginta

 A urmat apoi si una dintre cele mai dificile perioade din viata mea (cel putin pana in prezent): admiterea la facultate. Nu, nu admiterea in sine a fost grea, ci faptul ca dintr-o data a trebuit sa plec de acasa…Asta chiar nu mi-a placut si niciodata nu am fost de acord sa plec de langa cei dragi in alta parte. Totusi nu plecam prea departe…ci doar pana la Bucuresti. De ce mi-a fost greu? Pentru ca nu cunosteam nimic si aproape pe nimeni. La inceput stiam doar cum sa ajung pana la facultate si sa ma intorc inapoi acasa. Eram totusi un copil…imi imagina mereu ca cineva imi va fura telefonul in tramvai, sau mai stiu ce prin metrou. Ma simteam total neajutorata si parca eram picata din stele intr-un oras atat de mare…Multi zic poate, ca pentru faptul ca sunt singura la parinti, sunt mai cocolosita, mai tinuta in puf sau mai stiu eu ce. Ca poate de asta mi-a fost greu. Eu nu consider ca este asa dar ma rog… Cert e ca da, mi-a fost greu, dar nu regret nimic din toata perioada petrecuta in frumoasa capitala si mai ales in simpatica Faculatate de Sociologie. Mi-am facut multi prieteni in timp si cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in Bucuresti de fapt, a fost sa imi intalnesc sufletul pereche, alaturi de care sper sa raman pana la adanci batraneti. Astfel, din anul al 2-lea de facultate, viata mea s-a schimbat total. Am avut un sprijin permanent, pe cineva alaturi despre care stiam ca ma va proteja in orice moment. Am simtit ca din momentul acela nu voi mai fi singura intr-o “lume atat de mare”.:)

               Absolvire Facultate (2008)

Perioada ce a urmat pana la finalul masterului si terminarea Scolii de Muzica a fost extraordinar de frumoasa si interesanta! Am trait totul cu intensitate, am incercat sa fac ceea ce imi place si mai ales mi-am petrecut mai tot timpul alaturi de sotul meu (pe atunci iubitul meu). Despre emotiile traite la absolvirea facultatii cred ca nu mai are rost sa mai amintesc…a fost prea frumos:)!

                                                                               Spectacol Tvr 2

A urmat curand si cea mai frumoasa zi din viata mea (pana in momentul de fata), aceea in care m-am casatorit cu persoana iubita. De ceva timp sunt din nou acasa, aici in micul oras de la malul marii, alaturi de sotul meu.

                                                                                   02.10.2010

Speram ca viitorul sa ne ofere multe momente frumoase si sa ramanem aceeasi copii de alta data. Eu spun cu mana pe inima si admit ca da, sunt inca un copil din anumite puncte de vedere si cred ca fiecare dintre noi are momente cand se comporta asemenea unui copil. Nu vad nimic rau in asta, ci din contra. Totul e permis atat timp cat avem si ne impunem o limita.

Si ca sa termin ca in povesti…SI-AM INCALECAT PE-O SA, SI V-AM SPUS POVESTEA MEA!

Dau leapsa aceasta mai departe urmatorilor: Rusu Vasile-Cristian, Mistocareala, Annitu Ann si bineinteles tuturor celor care doresc sa o preia.

Sa aveti un week-end placut si mai ales linistit!!!