Din culisele campaniei “Cumpără o prăjitură de casă și trimite un copil în tabără”

Lume, lume bună seara! Păi nu vă spusesem cum am petrecut și cum a fost pe 28 Mai la Albești, unde pentru campania Direcției de Asistență Socială Mangalia, am vândut prăjituri pentru a trimite copiii defavorizați în tabere și în excursii.

Ne-am adunat cu mic cu mare încă de la primele ore ale dimineții pentru a pregăti standul nostru și a-l înfrumuseța așa cum am crezut mai bine de cuviință; și bine am făcut pentru că oamenii ne-au susținut și au empatizat cu noi de cum ne-au zărit. Prăjiturile noastre de casă au îmceput să se cumpere una câte una și eram nevoite să scoatem din vitrina frigorifică altele destul de des, pentru a reîmprospăta oferta noastră și a umple standul.

Despre alegerea prețului/prăjitură

Inițial vorbiserăm și hotărâserăm să nu impunem un preț anume, ci să lăsăm omul să doneze atât cât consideră și să își aleagă orice prăjitură, pentru că donația în scop nobil e donație și nu se impune preț. Apoi am considerat că totuși fiecare dintre noi a muncit destul de mult, iar în ceea ce mă privește, trebuie să spun că am copt 7 tăvi mari de blaturi pentru prăjitura pregătită de mine, și că ar trebui să punem un preț de minim 5 lei/oricare prăjitură. Dacă am făcut bine sau nu, nici acum nu îmi dau seama, însă ceea ce știu sigur este faptul că oamenii nu doar că au cumpărat diferite feluri, ci chiar au donat și bani în plus, susținând campania noastră. Alții au fost de părere că prețul de 5 lei/prăjitură a fost unul prea mic și că trebuia să precizăm că donația pornește de la minim 5 lei, ca omul să ne lase mai mult chiar și pentru o singură prăjitură. Eu zic că a fost bine așa cum am procedat, adică nici prea mult, nici prea puțin și că omul care a donat a fost și mulțumit și s-a bucurat de gustul dulce al copilăriei, fără să aibă impresia că vrem să luăm pielea de pe el.

Cine ne-a susținut în “nebunia” noastră

Când spun nebunia noastră, fac referire la o nebunie frumoasă, cu oameni buni la suflet și colegi cum rar ți-e dat să mai întâlnești. Inițial,  ideea a fost a doamnei Nicoleta Griguță, consilier și fondator al Asociației ProActiv pentru Comunitate, iar mai apoi bineînțeles că noi, Direcția Asistență Socială, am fost super încântați de cele propuse, reușind astfel să ne organizăm și să ne dorim cu ardoare să mergem până la capăt în acest proiect. Am început să ne dăm cu părerea despre ce feluri de prăjituri am putea face, despre cum să le așezăm, despre cât de mare să fie bucata de prăjitură, etc.; am comandat caserole din plastic, am făcut un logo cu numele direcției pe care mai apoi l-am lipit pe fiecare caserolă în parte, am pregătit un banner cu numele campaniei și ne-am implicat înainte de orice cu sufletul pentru ca totul să iasă ca la carte! Trebuie să mai precizez faptul că toate prăjiturile care s-au pregătit, au fost realizate cu propriile resurse financiare ale fiecăruia dintre noi.

În tot acest timp am fost susținuți bineînțeles de către șefa serviciului de Asistență Socială, Adriana Duca și de către domnul director Claudiu Stamate. Acestor omeni și doamnei Nicoleta Griguță le mulțumim încă o dată pentru că au crezut în noi și pentru că ne-au fost alături. Nu în ultimul rând, trebuie să mulțumim domnului Primar al Comunei Albești, Gheorghe Moldovan, care ne-a acordat standul pentru a putea fi prezenți la sărbătoarea “Fiii Satului”.

Câte feluri/tipuri de prăjituri s-au vândut pentru campania “Cumpără o prăjitră de casă și trimite un copil în tabără”

Multeeeee, foarte multe…aproape că dacă stau bine și mă gândesc nici nu mi le mai amintesc prea bine pe toate, dar să le mai știu și numărul. 🙂 Însă vă pot spune așa: că primele prăjituri aflate în top la vânzare, aș putea spune TOP 3 prăjituri de casă vândute, au fost fagurii cu cremă de vanilie, nucile cu cremă de cacao și salamul de biscuiți. 🙂 Colegele care au pregătit aceste 3 feluri au fost cele mai fericite, văzând că au rămas primele fără marfă. 🙂 Am avut și brioșe…cu fructe și cu ciocolată, eclere cu vanilie, prăjitură cu nucă și măr, pandișpan cu fructe, prăjitură Snikers, prăjitură Tosca (făcută de mine), felie de tort cu ciocolată, plăcintă cu măr, foi de napolitate umplute cu cremă, eclere cu ciocolată, prăjitură cu fructe de pădure și pe cuvânt că în momentul ăsta nu mi le amintesc pe toate; așa că dragele mele colege vă rog să ma iertați dacă am uitat de prăjitura vreuneia dintre voi. 🙂

Final apoteotic

La ora 15.30 nu mai aveam nici un fel de prăjitură și încă nu ne venea să credem că noi am fost în stare să ne facem reclamă și să vindem aproape 900 de caserole cu prăjituri de casă. Atât am mai strigat făcându-ne publicitate, încât lumea care ne auzea era imposibil să nu se apropie de noi! 🙂 Eram atât de fericite încât am încins o horă și ne-am distrat la maxim după atâta muncă frumoasă. Din interviul de mai jos, acordat chiar de locul faptei :), puteți afla și suma pe care am reușit să o strângem în acea zi minunată, pentru care le mulțumim oamenilor care ne-au “trecut pragul”și au gustat din prăjiturile noastre. 🙂

– Nicoleta Griguță și Claudiu Stamate –

O actiune "dulce" incununata de succes. Trimite un copil in tabara! Sub acest generic s-a desfasurat actiunea umanitara initiata de Directia Asistenta Sociala Mangalia impreuna cu Asociatia Proactiv Pentru Comunitate, duminica, 28 mai 2017, la Ziua Comunei Albesti.

Publicată de Mangalia.TV pe Sâmbătă, 3 Iunie 2017

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noapte bună!

Pe curând! 🙂

Iubeste-te mai mult…pentru ca MERITI!

UPDATE!

Participa la concurs si urmatoarele articole:

1. Intalnirea lui IO cu EU;

2. Taceri printre cuvinte;

3. Gandurile sufletului meu;

4. Copac rupt;

5. Stelele nu ma aduc acasa;

6. Suflet drag;

 7. Vreau sa-mi impart viata cu…MINE;

 8. Oglinda;

9. Cuvinte cu mine;

10. Spune-mi de ce;

11. De vorba cu mine;

SUCCES TUTUROR!!!

De obicei imi place sa scriu strict despre ceea ce ma interseaza si despre ceea ce ma pasioneaza. Tocmai de aceea, pentru ca am descoperit o tema care mi-a placut mult, m-am gandit sa particip la concrusul Blog Power 22. Dar sa vedem concret ce anume presupune aceasta tema…

“Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile?”

“Nu este nici un risc sa ne uitam inauntrul nostru!” (Louise Hay)

Am sa incep acest articol spunand asa: SPER CA DIN MOMENTUL IN CARE IL VOI TERMINA DE SCRIS, SA INCEP SA MA IUBESC MAI MULT! De ce spun asta? Sincer vorbind, pentru ca ma consider o persoana extrem de sincera nu pentru ca as avea neaparat o parere proasta despre mine sau nu pentru faptul ca nu as stii sa imi apreciez adevarata valoare. Nu! Nici decum! Doar ca, daca mi-as intalni sufletul intr-o zi as avea atat sa-i spun: “Nu mai baga in seama tot ce vezi, tot ce auzi, toate rautatile celor din jurul tau! Nu te mai consuma pentru ca tu esti cel care are grija de mine, iar daca tu nu esti bine, eu nici atat nu pot fi! Gandeste-te mai mult la tine insuti, si mai apoi la cei din jurul tau! Nu te mai certa toata ziua si nu iti mai reprosa “n” lucruri! Pentru ce??? De ce faci asta??? De ce te critici mereu? Esti suficient de bun si extrem de “cald” pentru mine! Nu am nevoie de un alt suflet pentru ca eu te iubesc pe tine exact asa cum esti tu! INGRIJESTE-TE MAI MULT DE TINE, de mine!”

Pentru ce m-as certa? Exact asa cum spuneam un pic mai sus, cred ca pentru foarte multe lucruri! Si asta nu ar fi bine, clar! Cred ca am prins un obicei destul de prost! Tot timpul am ceva sa imi reprosez indiferent daca am facut un lucru bun, sau mai putin bun. E imposibil sa nu gasesc ceva! Unii ar zice “foarte bine pentru ca reusesti sa te critici, asa ai sa fi tot mai bun, tot mai sus”, dar eu imi zic “de ce oare trebuie mereu sa gasesc ceva in neregula cu mine si de ce nu ma pot accepta asa cum sunt eu?” Recunosc ca am facut si ceva greseli adevarate pana acum, dar cred ca fiecare om greseste macar o singura data in viata! Nu ma mai cert pentru asta si insist sa las trecutul in urma pentru ca…la ce mi-ar folosi?

Sunt greseli pe care consider ca merit sa mi le iert, tocmai pentru ca vorbeam despre trecut! Si daca eu ma iert pe mine insami si reusesc sa ma aprob, atunci pot fi impacata cu mine si cu sufletul meu! In general iert si trec peste foarte multe lucruri si ma resemnez. Atat timp cat avem parte de greseli omenesti si de bun simt, cred ca putem ierta. Depinde insa de multe aspecte treaba asta…Dar referindu-ma strict la mine, da pot sa zic ca m-am iertat pentru toate greselile pe care le-am facut pana in prezent! Nu am facut ceva asa de rau incat sa nu ma pot ierta!

Cred in proverbul “Lauda de sine nu miroase a bine!” Cred si il aprob cu tarie! Nu imi place sa ma laud absolut deloc si in ceea ce ma priveste, consider lucrul acesta ca fiind unul din defectele mele. Da! Ma consider un om modest care manifestă o atitudine rezervată față de propriile merite si recunoc asta cu mana pe inima! Desi poate am avut nenumarate ocazii de a ma lauda, nu am facut asta! Sau daca o fac, o fac intr-un mod foarte retras! Imi place sa-i las pe altii sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt, sau pentru ceea ce voi fi! Imi primesc cu drag complimentele atat timp cat stiu ca le MERIT si bineinteles ca asta imi creeaza o stare de bine! Spun ca este un defect, tocmai pentru faptul ca de multe ori am avut de pierdut in viata, deoarece nu mi-a stat in fire sa ma laud la momentul potrivit!

 Concluzionand…este foarte important sa stim sa gasim cheia care deschide sufletul nostru! Dragostea de sine ne va face intotdeauna sa ne simtim bine! Este imposibil sa ne iubim pe noi insine, daca nu ne aprobam si nu ne acceptam asa cum suntem! Dragostea este intotdeauna raspunsul pentru a vindeca orice! “Si drumul catre dragoste este IERTAREA! Iertarea dizolva resentimentele! Tot ceea ce avem nevoie, este sa VREM!” (L.H.)

Si DA…ma iubesc mai mult! 🙂

O zi plina de iubire tuturor!

Uneori face bine si schimbul…de mame!

Salutare de la mare!

           De la o vreme se pare ca incep sa devin din ce in ce mai sentimentalista si asta parca nu imi place la mine…Dar cum oare sa nu ajung sa fiu asa cand in jurul meu observ atat de multe lucruri care continua sa ma “inspaimante”? Pe strada oameni necajiti si neajutorati, de auzit mi se intampla aproape zilnic sa aud despre familii nevoiase care s-au nenorocit din cauza datoriilor, iar de televizor nu mai vorbesc… . Cred ca doar daca nu ai suflet in tine, poti sa treci cu vederea si sa fii indiferent la ceea ce observi in jurul tau! Ma rog…depinde si de situatie si clar depinde si de felul de a fi al unei persoane! Continue reading “Uneori face bine si schimbul…de mame!”

Feelings…

M-am gandit ca postul de azi sa fie asa unul mai de suflet, in sensul ca uneori e bine sa mai si “vorbesti” despre lucrurile de zi cu zi asa prin intermediul blogului cu prietenii virtuali (si nu numai). De obicei, pe bloguri poate scriem mai multe despre ceea ce citim, sau despre ceea ce am vazut interesant, sau despre ceea ce am auzit ca fiind ultima “bomba”, sau poate comentam despre vedete, ori chiar despre oamenii de langa noi.

Ma gandesc ca fiecare dintre noi are de fapt o anume stare de spirit cu care se trezeste in fiecare dimineata…fie ea mai buna, sau mai rea. Incercam poate, ca pe parcursul intregii zile sa ne-o schimbam, in sensul ca daca ne-am trezit cu “fata la cearsaf” poate am vrea sa ne revenim, sau daca suntem bine-dispusi, poate incercam de ce nu sa ne simtim si mai bine pana la finalul zilei.

Nu stiu de ce, dar in ultimul timp parca am asa o mica-mare problema cu unele persoane pe care daca le-ai intreba oricand si la orice ora din zi si din noapte daca sunt ok, daca sunt bine…cu singuranta iti vor da acelasi raspuns: “daaaa, sunt bine, sanatos, da sunt foarte bine!” Oare asa sa fie? Aaa, da ok, sunt de acord ca nu toata lumea e obligata sa dea raportul altora, sa spuna ce se intampla cu viata lor si asa mai departe,dar pana la urma stim prea bine cu totii ca fiecare mai are probleme mai mici sau mai mari in viata. Ori cand eu stiu ca tu da, chiar ai probleme, si stiu sau se vede ca nu esti ok, tu sa vii sa imi zambesti fals in fata si sa-mi zici ca esti bine, mi se pare oarecum penibil. In orice caz, lumea din ziua de azi are impresia ca daca cumva afla cineva ce are ea, sau afla ca i s-a intamplat ceva mai grav, gata inseamna ca cel de langa tine va rade si cu curu’ de tine,nu? Da, pentru ca unii oameni sunt atat de rai si fara suflet, incat poate ca abia asteapta sa afle ca unii au patit una alta. Dar uite ca nu toti suntem asa…dar ce mai conteaza, nu? E pacat pentru ca nu dam dovada de rationalitate, nu prea stim pe lume traim, nu ne gandim decat la propriile persoane si doar la binele propriu, iar de cei de langa noi, ne cam doare pe undeva.

Maine este 1 Martie si tot nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Sper sa va bucurati de cat mai multe martisoare si mai ales, sper sa nu uitati sa oferiti un mic vestitor de primavara si aproapelui vostru!

O zi linistita!