Nimic nu-i atat de usor ca a critica! Nimic nu-ti pica din cer! Nimic nu-ti aduce bucuria decat finalul rabdarii si al sacrificiilor tale!

“Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cand m-am departat,
Multa lume am imblat…”

Tare dragi imi sunt poeziile eminesciene iar versurile acestea mi-au venit in minte gandindu-ma la voi, cei de aici.

Cand omul nu-si gaseste uneori locul sau, cand are momente dese in care simte ca nu stie pe unde “sa se aseze”, cand mintea-i zboara in o mie de locuri, cand are impresia ca uneori e neinteles, prefera cateodata sa se inchida in propria-i carapace si sa astepte sa treaca o vreme, o perioada…perioada aceea care nu-i este tocmai prielnica, acea perioada din viata in care nu se simte tocmai in largul lui, in care si-ar dori sa faca cu totul alte lucruri decat cele din realitatea; acea perioada despre care ti-ai dori sa o vezi zburand ca vantul si ca gandul!

Uneori viata nu e roz, desi se spune ca indiferent cum ar fi, ea trebuie traita cu intensitate pentru ca e darul nostru divin. Si totusi…ai si tu momente in viata ta, sau chiar perioade mai lungi in care ma gandesc ca nu te simti tocmai confortabil. E adevarat ca uneori incerci sa ai momentul tau de fericire intr-un “selfie” afisat pe facebook, insa cu siguranta simti cum acel moment te depaseste cu pasi repezi, riscand sa ramai din nou impreuna cu realitatea. Uneori mintea iti zboara departe si sunt convinsa ca te vezi intr-o alta lume, probabil te vezi acolo unde ti-ai dori de fapt sa fii; insa brusc trebuie sa devi din nou constient si sa cobori incet, dar sigur cu picioarele pe pamant! Nu-i tocmai cel mai fericit moment al vietii tale, insa cu siguranta e prezentul de care nu poti fugi indiferent cat de tare iti doresti cateodata.

De ce sa inceri sa fii ceea ce nu esti de fapt? De ce sa te chinui si sa nu te accepti exact asa cum esti tu? De ce iti place sa te transpui in ceva ireal? Oricum cineva va fi intotdeauna mai bun decat tine, mai frumos decat tine, mai destept decat tine…insa tine minte un lucru: NIMENI NU POATE FI CA TINE! Indiferent de sacrificiile pe care va trebui sa le faci la un moment in viata, indiferent de greul pe care-l vei simti cateodata, nu incerca sa te schimbi in acel cineva care iese din casa cu zambetul pe buze, dar care are un suflet absolut daramat din pricina problemelor! Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Oamenii vor fi langa tine indiferent, doar daca iti pot intelege deziluziile si dezamagirile momentului in sine. Incearca sa ramai tu insuti si oamenii te vor iubi pe tine, cel adevarat!

Lumea e tot timpul plina de rautate, te invarti mereu in acel cerc vicios de care trebuie zilnic sa incerci sa scapi. Unii cred ca sunt puternici, ca sunt duri, insa viata te loveste atunci cand te astepti mai putin, indiferent de ceea ce incerci sa pari a fi.

Ce ramane de facut? Nimic mai simplu: sa te aduni, sa te ridici de fiecare data, sa induri, sa razbati si sa lupti pana la capat!

Oamenii de care avem nevoie in viata

Odata cu inaintarea in varsta ajungi sa percepi anumite lucruri intr-un mod diferit…ajungi sa realizezi ca in viata, daca s-ar putea si ar fi cumva posibil, ai nevoie doar de anumite tipologii de oameni. Realizezi ca pe parcurs totul se schimba, vezi viata cu alti ochi si iti dai seama de faptul ca trebuie sa intelegi ca fiecare om intalnit de-a lungul timpului a avut un rol principal, sau un rol secundar in viata ta. Sau…a avut un rol pozitiv, sau negativ in formarea ta.

Si daca totul ar fi roz si viata ar fi doar cu suisuri si deloc fara coborasuri, cred ca acestia ar fi oamenii de care am avea tot timpul nevoie in viata intr-o ordine aleatorie:

1. Oamenii care STIU sa asculte. Ei sunt oamenii poate cei mai apreciati de mine si in mod sigur de toti ceilalti. Am avut si am cunostinte care mi-au dovedit ca pur si simplu numai ele exista pe lumea asta si ca doar ceea ce spun sau ce povestesc ele, este foarte important! Am insa si cativa oameni care STIU si POT sa asculte parerile altor oameni. Sau poate mai degraba, care VOR sa asculte. E mare lucru sa te poti opri la un moment dat si sa il lasi si pe cel de langa tine sa-si spuna ideea. Din pacate, multi dintre noi nu cunoastem inca modul in care ar trebui s-o facem.

2. Oamenii care SIMT ca ai nevoie de ei. Sunt aceia care simt si vor sa-ti fie alaturi atunci cand stiu ca esti in impas. Sunt acele persoane care te cunosc suficient de bine si care ar fi in stare sa faca orice sacrificiu pentru a te ajuta si pentru a te face sa nu te simti niciodata singur.

3. Oamenii care iti doresc intotdeauna BINELE. Pentru ca inevitabil vor exista intotdeauna si aceia care nu se pot bucura atunci cand esti bine. Pare greu de crezut dar aceste persoane, acesti oameni care-ti doresc binele sunt greu de gasit in zilele noastre. Sau chiar din ce in ce mai greu de gasit!

4. Oamenii care te INTELEG. Exista si acestia, dar din punctul meu de vedere la fel…din ce in ce mai rar; nici macar oamenii de langa tine, persoanele apropiate, sau chiar prietenii nu te mai pot intelege. Sunt acei oameni care au impresia ca scuzele exista si sunt cele mai bune doar pentru ei, dar niciodata pentru ceilalti. Problemele exista doar pentru ei si nicidecum pentru tine. Tu nu poti avea dreptul sa ai probleme, insa ei intotdeauna DA!

5. Oamenii care iti sar in ajutor. Cu siguranta de ei vom avea intotdeauna nevoie! Printre ei, poate cei mai importanti sunt parintii. Dar bineinteles si prietenii, care daca iti sunt cu adevarat prieteni, fac orice pot sa iti sara in ajutor atunci cand ai nevoie.

6. Oamenii pe umarul carora sa poti plange. Pentru ca in viata mai sunt si momente sensibile sau momente tensionate…si e bine sa stim ca in apropierea noastra exista si cineva pe umarul caruia sa putem plange.

7. Oamenii care ne iubesc. De ei avem nevoie in permanenta. De un sot iubitor, de parinti iubitori, de prieteni iubitori, de intreaga familie.

8. Oamenii care ne apreciaza. Pentru ca este important sa stii ca esti apreciat pentru ceea ce esti, pentru ceea ce realizezi si pentru felul tau de a fi! Astfel, parca ai mai mult curaj sa poti merge mai departe, parca te simti mai bine in pielea ta.

9. Oamenii care ne sustin si ne incurajeaza. Atunci cand cineva iti sustine ideile, atunci cand te incurajeaza, cand crede in fortele tale si in ideile tale, totul devine mai simplu. Conteaza enorm sa stii si sa vezi ca cineva are incredere in ideile tale si ca iti apreciaza conceptiile. Te simti implinit si simti ca nu muncesti degeaba si ca esti apreciat pentru tot ceea ce intreprinzi.

10. Oamenii care te fac sa ZAMBESTI. Pentru ca nu trebuie sa treaca o zi in care sa nu zambim. Intotdeauna avem nevoie sa ne aflam in preajma acelor oameni plini de umor, de buna-dispozitie. Avem nevoie sa ne bine-dispunem, sa radem, sa glumim.

Cu siguranta mai exista multe alte tipologii de oameni de care avem nevoie in viata; asa ca va las pe voi sa completati. 🙂

Dupa-amiaza frumoasa! 😉

Sa nu ne plangem fara rost!

IMG_20141113_112959

Am inteles inca odata ca fiecare zi lasata de la Dumnezeu poate avea mai multe “infatisari”, iti poate oferi un amalgam de sentimente, iti poate oferi lectii de viata si te poate duce cu gandul acolo unde poate nici nu te astepti.

La fel a fost si ziua de azi pentru mine, si sincer parca horoscopul m-a ghicit de-a binelea. Am pornit dis-de-dimineata sa imi conduc sotul pentru ca azi s-a reintors la Bucuresti pana de sarbatori; probabil ca multi deja cunoasteti povestea noastra si va puteti imagina din nou prin ce sentimente am trecut amandoi; m-am gandit apoi ca daca tot plecasem de acasa sa trec si pe la Biserica avand in vedere ca azi este duminica. Si ce ma gandesc? Hai sa aleg o alta Biserica din oras, decat cea la care obisnuiesc sa merg; si bine am facut! Facand o scurta paranteza, da obisnuiesc de fel sa merg la Biserica si poate nu neaparat duminica ci pur si simplu intr-o zi oarecare in care eu simt ca vreau sa am propria “conversatie” cu Doamne Doamne. Desi ma deranjeaza mult “popimea” si “preotimea” din zilele noastre, incerc sa nu ma gandesc la cum sunt ei, incerc sa schimb Biserica daca simt ceva “putred” pe acolo si sa merg pe drumul gandit. Pentru ca pana la urma tot casa Domnului e, indiferent ce Biserica ar fi ea. Dar sa revin la oile mele…

Intrand pentru prima data azi in aceasta casa a Domnului, recunosc ca am ramas placut surprinsa in primul rand de cum se canta, de cum se auzea statia (cred ca e prima statie de Biserica pe care am apreciat-o avand in vedere ca se auzea perfect, fara pic de microfonie, sau intrerupere), dar si de preotul care tinea slujba. Mi s-a parut atat de serios si de dedicat meseriei sale de parca pe moment m-a pus un pic pe ganduri (daca in sfarsit am descoperit eu unul caruia chiar ii place ceea ce face si care se dedica trup si suflet oamenilor)? Pasind si ceva mai in fata, imi este dat sa ma intalnesc cu profa de limba franceza care imi predase incepand cu cea de-a doua clasa din scoala generala. Nu o mai vazusem de ani buni si m-am bucurat enorm atunci cand nu a mai tinut cont ca eram in Biserica si pur si simplu asa mai pe “sustache” m-a luat in brate si m-a pupat! Am simtit o bucurie imensa realizand in timpul slujbei cum au trecut anii peste profa, dar bineinteles si peste mine, realizand ca ma mai tinea minte din sutele de elevi, realizand ca poate la momentul respectiv am reusit sa ma fac remarcata printr-un “ceva” al meu.

Bineinteles ca revederea asta mi-a umplut mintea de amintiri atat de frumoase din scoala generala legate de profa, dar si de orele dansei…parca ma gandeam in mintea mea ca mai ieri a fost si pur si simplu aveam zambetul pe chip si ma simteam atat de bine si de linistita in momentele alea in Biserica.

Ajunsa acasa, mi-am terminat treburile pentru serviciu si stiind ca imi place, sotul m-a anuntat ca este in reluare emisiunea “Visuri la cheie” pe care nu apucasem sa o vad. Nici nu am stat pe ganduri si in timp ce imi faceam manichiura am ales sa ma uit (sa ascult) si la t.v. Uuuffff, parca nici acum nu am reusit sa imi revin bine dupa emisiunea de azi…sincer va zic ca pe mine cazurile de genul celui de azi ma emotioneaza cumplit de tare! Da, am plans si nu putin!

Imi spun de fiecare data cand urmaresc astfel de povesti ca pur si simplu eu una si multi altii NU AVEM DREPTUL sa ne plangem! Da, afirm lucrul acesta cu tarie! Nu suport oamenii falsi care nu stiu sa faca altceva decat sa se planga toata ziua pentru orice rahat, sa se vaite si sa faca sa para ca viata lor e un cosmar! Fereasca Dumnezeu sa stim ce inseamna de fapt ca viata noastra, a ta, a ta, si a ta, sa fie un cosmar! Am plans, am ras, m-am amuzat, m-am intristat din nou, m-am bucurat si apoi am luat-o de la capat.

Concluzia e simpla: sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne ofera zilnic, sa-i multumim pentru ca suntem sanatosi si sa ne multumim si sa pretuim ceea ce DEJA avem.

O saptamana usoara va doresc, pentru ca a mea sigur nu va fi, la cat am de munca!

Dar nu ma plang, atata timp cat imi place ceea ce fac si atata timp cat pot ajuta oamenii!

Somn usor! 🙂

Tumultul vietii

images

Salutare!

Desi ne “vedem” mai rar aici asta nu inseamna ca v-am uitat; probabil agitatia de zi cu zi sau pur si simplu uneori “ne-cheful” ma fac sa nu mai “trec” pe aici. Atunci cand totul devine agitat in jurul tau, atunci cand parca nu mai stii incotro sa o mai iei si cand astepti sa treaca timpul doar pentru a se intampla lucruri, ti se pare ca totul este un total haos in jurul tau.

Pentru ca tot se apropie data in care voi intra intr-un nou an din viata mea, trebuie sa spun ca de data asta voi pasi plina de optimism, voi pasi plina de curaj si voi avea asteptari din ce in ce mai mari in primul rand de la mine insami. Sunt sigura ca totul va veni de la sine, sunt sigura ca totul va fi bine si mai ales sunt sigura ca toate se vor rezolva cu multa dragoste si iubire, pe care le primesc in fiecare zi din plin. Pentru ca pana la urma, daca nu esti sustinut si nu esti iubit, totul este in zadar.

Viata iti ofera multe pe parcursul ei; sunt lucruri de care trebuie sa profiti la un moment dat si sunt lucruri pe care e mai bine sa le lasi sa treaca oarecum pe langa tine fara a le baga prea tare in seama, sau fara a le pune la suflet. Cineva imi spunea ca in viata ai cam 2-3 “trenuri” in care daca nu te urci la momentul potrivit, s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Imi place sa cred ca inca nu am”pierdut trenul”, sau cel putin imi place sa cred ca nu le-am pierdut pe toate. Soarta omului se schimba si se schimba poate si de la o zi la alta si de la o secunda la alta. Iti dai seama uneori cat de repede trece timpul in functie de cum se schimba totul in viata ta de la un minut la altul…poate ca uneori iti doresti mult mai mult, sau poate chiar ai incercat din toate puterile sa faci mult mai mult pentru tine, insa nu ti-a iesit. Pentru ca hai sa fim seriosi, nu de fiecare data ne iese atunci cand vrem si ne dorim sa facem ceva bun. Si totusi cu totii stim ca “incercarea moarte n-are.”

Tocmai de asta am zis si sunt de parere ca niciodata nu este prea tarziu sa o iei inca odata de la capat si sa incerci sa faci ceea ce e mai bun pentru tine. Din pacate e si greu, si e greu mai ales atunci cand sufletul pereche nu este langa tine si cand dorul te apasa pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Dar cu speranta in suflet, multa iubire si intelegere totul se rezolva in timp si usor, usor totul va capata un sens.

Asa ca din propria experienta, as putea sa va sfatuiesc ca atunci cand va doriti ceva sa fiti increzatori in propriile forte, sa va inarmati cu foarte multa rabdare si niciodata sa nu va pierdeti speranta. Pentru ca in mod sigur nu toata lumea are doar zile fericite…ele mai sunt uneori si mai putin frumoase, insa  cu speranta in suflet, incredere in Dumnezeu si pace, totul 
va merge pe un fagas cel putin promitator.

“Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.” (Liviu Rebreanu)

V-am pupat! 😉

Un om, o viaţă şi multe sentimente…

images (1)

Salutare…

A trecut ceva timp de cand nu am mai raspuns la niste lepse blogosferice, asa ca o voi face chiar astazi avand in vedere ca afara e o vreme atat de urata si de trista, pe cat e si sufletul meu, dar si starea mea de sanatate in momentul de fata…o raceala foarte puternica m-a tintuit se pare la pat pentru niste zile. Cate? Ramane de vazut… Nu, nu ma plang (pentru rautaciosi), trec direct la treaba…

Leapsa am primit-o de la Aniela careia vreau sa-i multumesc pentru ca s-a gandit din nou la mine. Desi nu ne-am vazut niciodata, este un om deosebit, prietenos si niciodata nu te lasa atunci cand ai nevoie. Asadar, iata prima intrebare :

 1. Ce crezi că il determină pe un om să fie domn?

Imi amintesc de o piesa a lui Cristian Pomohaci pe care o ascult frecvent, tocmai pentru ca versurile sunt remarcabile. Ea incepe cam asa: “A fi om ii lucru mare/A fi domn nu-i o-ntamplare.” Pentru ca nu oricine poate fi domn. Ma rog…acum unii pot intelege mai multe din acest cuvant si clar are mai multe sensuri. Insa consider ca a fi domn inseamna mare lucru pentru cineva, dar mai ales inseamna mare lucru pentru cei din jurul nostru. Probabil ca gentiletea asta o acumulam in timp, sau de ce nu o “furam” din frageda pruncie de pe la parinti.

Totusi de cele mai multe ori, un om e domn cu tine doar daca il rasplatesti cu ceva anume, doar daca ii dai ceva…exemplu clar intamplat chiar ieri cand am mers la medic. Desi nu aveam vreo obligatie, domne pana nu i-am pus pe birou o mica “atentie” (asa se zice, nu?), omul era al dracului de nervos si recalcitrant. Dupa ce l-am “atentionat” putin, dintr-o data deveniseram prieteni de-o viata. Asa ca daca vrei sa fii domn cu cineva, pai fii pana la capat si fara a-i cere nimic in schimb! Asta inseamna din punctul meu de vedere, sa fii cu adevarat domn. Si eu zic ca nu trebuie sa te determine nimic sa faci asta, trebuie sa ai asta in sange, sa iti doresti sa fii bun si vei fi!

2. Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită, pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Bineinteles ca pentru fiecare dintre noi parintii sunt unici pe lumea asta si le datoram inainte de toate faptul ca ne-au dat viata, ne-au crescut, ne-au educat si ne-au ajutat de cate ori am avut nevoie. Vine totusi un moment in care pentru a fi fericit pe deplin, trebuie sa iti urmezi calea, soarta si omul cu care ai ales sa iti infaptuiesti o familie.

3. Ce fel de personalitate ai?

Poate ca raspunsul asta o sa sune putin ciudat pentru multi…aproape ca nici nu mai stiu ce personalitate mai am. E grav, nu-i asa? De asta s-o zice ca Gemenii au dubla personalitate, ca sunt suciti, ca se plictisesc repede de un lucru? Imi place totusi sa cred despre mine ca  sunt eu si ca nu pot fi altfel si ceea ce nu as putea fi.

4. De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite…au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Depinde…poate ca unele persoane nu sunt suficient de optimiste sa poata trece peste o dezamagire, le este teama de un nou esec, insa asa cum bine stim cu totii, timpul este cel care vindeca aproape orice rana.

5. Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Imi place sa cred ca nu stiu, nu pot si nu vreau sa urasc pe nimeni. Ura nu duce la nimic bun, ci din contra iti amaraste sufletul si inima, te “ingroapa” putin cate putin si nu prea iti mai da sanse de iesit la suprafata. Poate sunt uneori extrem de nervoasa, dar nu as putea niciodata sa urasc pe cineva.

Si leapsa aceasta o dau mai departe urmatorilor:

1. Probiu

2. Mutulica

3. Adelin Hogea

4. Crisego

5. Dor de femeie

6. Edisorr

7. Irina Baragoi

8. Iulia Radu

9. Lucianna

10. Spanac

Si bineinteles, tuturor celor ce ajung pe acest blog si doresc sa o preia… 🙂

“Cine ia leapsa să scrie de unde a pornit şi de la cine a primit-o!” ( zice Aniela) 😛

V-am pupat!

Sanatate multa tuturor!!!

Guest-post – Sa fii copil e-un lucru serios…

Salutare!

Mi-e dor de cantecelul pentru copii ce poarta acest titlu si recunosc ca odata la ceva timp il mai ascult si imi amintesc cu drag de copilarie. Nu cred ca exista copil care sa nu-l stie :) . Dar nu m-am prezentat…eu sunt Aura Rusu cu ale sale “De prin viata adunate“, pe care va invit sa le cititi ori de cate ori aveti ocazia! :)

Atunci cand trebuie sa vorbesc despre copilarie, recunosc ca mi se pune asa un nod in gat, am o stare de agitatie si remuscarile ma cuprind. Poate ca unii ar intreba “cum asa”? “De ce?” E simplu: pentru ca regret enorm anii care au trecut desi multi ar zice ca inca sunt tanara si frumoasa. Regret anii copilariei tocmai pentru ca mi se pare ca nu am fost in stare, sau nu am stiut la acel moment sa profit din plin de ei. Nu stiu ce era in mintea mea atunci cand imi doream atat de mult si ma rugam in fiecare zi sa cresc si eu mare, de parca cine stie ce puteri nebanuite as fi capatat. Si chiar daca nu m-as fi rugat, oricum as fi crescut, pentru ca asa ne e dat, nu?
Continuarea acestui articol o puteti citi chiar AICI!
O zi superba! 😉

Eu – medicul sufletului meu!

Salutare tuturor!

Acest articol participa la concursul Blog Power 40. Tema acestuia este urmatoarea:

Bolile sufletului

  • Ce este mai grav: să fii bolnav psihic sau fizic?
  • Este medicina capabilă să vindece durerile sufletești?
  • V-ați simțit vreodată bolnav spiritual și cum ați ieșit la liman?

Alte articole participante la concurs sunt:

1. Bolile sufletului

2. Mers pe bicicleta

3. Blocat in ocean

4. Dragostea nu se baga la spam

5. Stresul si efectul placebo

Am sa incep acest articol precizand faptul ca am cunostinta de cauza despre bolile sufletesti in adevaratul sens al cuvantului. Cunosc persoane apropiate care s-au confruntat cu boli sufletesti si care au suferit enorm, aproape pana la epuizare. Din fericire acum si-au revenit si sunt bine. Si bineinteles ca nu doresc NIMANUI sa se confrunte cu asa ceva niciodata, este groaznic!

Sa fii bolnav psihic cred ca este de mii de ori mai dureros, decat sa fii bolnav fizic. Bineinteles ca ambele au gradul lor de duritate si dificultate, insa faptul ca trebuie sa traiesti intr-o lume numai a ta si sa nu simti iubirea celor din jur, mi se pare o “rana” pe parcursul intregii vieti. Poate ca unii dintre voi vor zice ca e mai bine sa nu stii de fapt ce boala ai si sa traiesti asa o viata, iar poate ca altii sunt de parere ca e mai bine sa stii cu adevarat ceea ce se petrece cu tine, sa fii capabil sa gandesti, sa stii exact ceea ce te asteapta. Care dintre aceste doua mari “rele” e mai putin grava? Putem oare sa raspundem la aceasta intrebare? Sau cat de simplu este sa raspunzi la o asemenea intrebare? Raman pentru moment la punctul meu de vedere, si anume acela ca e mai bine sa iti “mearga” mintea, sa stii exact ceea ce se petrece cu tine, indiferent de ce boala fizica ai. Mi se pare important sa fii lucid, sa ai cunostinta de cauza si mai ales sa stii adevarul oricat de crunt ar fi acesta.

Revenind la bolile sufletului…in zilele noastre le intalnim din ce in ce mai des. Culmea e ca multa lume ajunge sa cada definitiv din cauza acestora. Fie ca esti ranit din dragoste, fie ca ai pierdut pe cineva drag, sau alte lucruri de genul acesta, toate acestea te aduc pe calea pierzaniei daca esti mai slab de inger. Si nu ai cum sa nu fii in astfel de cazuri! Si totusi…bolile sufletului se pot trata si multe persoane au reusit sa treaca peste acestea. Da, poti merge la psiholog, la psihiatru, la un psihoterapeut, poti lua medicamente, insa medicul sufletului tau, nu uita ca esti chiar TU! Daca nu incerci sa te regasesti, sa te trezesti, sa iti pui ordine in ganduri, degeaba vei merge la toti medicii din lumea asta. Este ca si atunci cand afli ca esti bolnav (Doamne fereste!!!) de o boala incurabila. De cate ori nu ati auzit ca multi care au aflat acest lucru s-au vindecat fara puterea medicilor? Totul depinde de cum gandesti. Iar tu, daca in dimineata in care te trezesti iti rostesti cuvintele: “sunt bine, mi-e bine, ma simt bine, sunt fericit/a!” cu siguranta asa vei fi pe parcursul intregii zile! Daca stai in schimb si te gandesti intotdeauna la tot ceea ce mai rau si ca in orice minut ti se poate intampla ceva grav, atunci asa va fi. Singuri atragem relele asupra noastra, singuri reusim sa ne facem rau, poate de multe ori fara sa vrem, intr-adevar.

In alta oridine de idei, sa nu uitam ca sunt persoane care nu isi doresc sa se recupereze niciodata, care continua si continua sa vrea sa le fie din ce in ce mai rau. Atunci poate ca internarea sau cateva medicamente le-ar putea face si un pic de bine. Insa sunt momente in care daca nu-ti doresti sa iti revii, e prea putin probabil sa se intample asta. Vorba aceea…daca nu-ti doresti nu ti se intampla, sau invers! Medicina nu va reusi niciodata sa iti vindece ranile sufletesti! Poate doar sa ti le amelioreze. Poti lua ceva medicamente, iar dupa ce le-ai lasat, poti sa ai surpriza sa observi cum starile de dinainte te vor “cauta” din nou pas cu pas si se vor reinstala in corpul tau. Pastilele nu sunt altceva decat niste droguri, iar pentru bolile psihice, ni se dau doar “droguri”, nimic altceva! Medicul sufletului tau poate fi intr-adevar si psihologul sau psihoterapeutul, dar si acestia sunt prea putini care stiu cu adevarat sa se “muleze” dupa problemele fiecaruia. In orice caz, iti face bine sa stai de vorba si cu un astfel de medic, sau de ce nu, cu cineva de incredere pentru tine!

Asa cum spuneam la inceput, am cunoscut persoane bolnave spiritual si da, am trecut si eu printr-o pasa proasta, ca multi altii dintre noi. Am iesit la liman cu ajutorul meu. Am citit lucruri optimiste si am stat de vorba cu lume optimista care mi-a insuflat ideea de bine permanent. Sunt o persoana care gandeste aproape intotdeauna negativ indiferent de orice problema. Sa zicem ca in ultima perioada nu mai fac asta si incerc sa privesc lucrurile altfel. Culmea e ca functioneaza! Deci…

AI GRIJA CE GANDESTI CA S-AR PUTEA SA TI SE INTAMPLE! 🙂 FII TU INSUTI/INSATI MEDICUL SUFLETULUI TAU!

In final, as vrea sa cititi cateva principii ale unei scriitoare ce a reusit sa vindece mii de suflete cu ajutorul cartii pe care a scris-o si sa vizionati si filmuletul bazat pe carte:

1. Fiecare gand pe care il gandim creaza viitorul.

2. Toti suferim de ura impotriva propriei noastre fiinte si de vinovatie.

3. Ideea de baza pentru fiecare este: Nu sunt destul de bun!

4. Acesta este doar un gand si un gand poate fi schimbat.

5. Eliberarea de resentimente poate dizolva pana si cancerul.

6. Cand ne iubim cu adevarat pe noi insine, totul in viata noastra merge bine.

7. Noi cream fiecare asa numita “boala” in trupul nostru.

8. Fiecare moment al vietii este un punct de inceput, care ne indeparteaza de ceea ce este vechi.

9. Aprobarea de sine si acceptarea de sine, sunt cheia schimbarilor pozitive.

10. Totul este bine in lumea mea!

Louise L. Hay-“Poti sa-ti vindeci viata”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ARBV_azHPYM]

V-am pupat! Si nu uitati: Singuri ne putem vindeca propria viata! 😉